15 definiții pentru adept (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adépt, ~ă smf [At: MAIORESCU, CR. II, 301 / Pl: ~pți, ~e / E: fr adepte] 1 Persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc. 2 (Pex) Persoană care împărtășește convingerile cuiva.

ADÉPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc – Din fr. adepte.

ADÉPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.

ADÉPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; aderent, partizan al unei idei, al unei teorii, al unei doctrine etc. Adept al ideilor celor mai luminate ale veacului... Beldiceanu nu s-a simțit bine decît între prietenii lui. IONESCU-RION, C. 123.

ADÉPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Fr. adepte (lat. lit. adeptus „inițiat”).

ADÉPT, -Ă s.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. ♦ Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [< fr. adepte, cf. it. adepto < lat. adeptus – câștigat].

ADÉPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. (< fr. adepte, lat. adeptus)

ADÉPT ~ți m. Persoană care aderă la o doctrină, la o idee sau care împărtășește convingerile cuiva. /<fr. adepte

adept m. cel inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe.

*adept, -ă s., pl. f. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adépt adj. m., s. m., pl. adépți; f. sg. adéptă, pl. adépte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADÉPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)

ADEPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)

Adept ≠ adversar, potrivnic

Intrare: adept (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adept
  • adeptul
  • adeptu‑
plural
  • adepți
  • adepții
genitiv-dativ singular
  • adept
  • adeptului
plural
  • adepți
  • adepților
vocativ singular
  • adeptule
  • adepte
plural
  • adepților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adept, -ă adept (2) adeptă

  • 1. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Adept al ideilor celor mai luminate ale veacului... Beldiceanu nu s-a simțit bine decît între prietenii lui. IONESCU-RION, C. 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
      surse: DN

etimologie: