3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTAC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.

OTAC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.

otac sn [At: URECHE, L. 144 / V: (îrg) ho~, otoc / Pl: ~ace și ~uri / E: tc otak] 1 (Înv) Cort militar. 2 (Pex) Tabără militară. 3 (Înv; îe) A face ~ (D. o unitate militară) A-și așeza corturile. 4 (Înv) Ceată. 5 (Reg) Colibă care servește ca adăpost provizoriu ciobanilor sau muncitorilor agricoli. 6 (Reg) Loc de refugiu Si: adăpost. 7 (Reg) Loc împrejmuit în care stau închise noaptea oile și vitele scoase la pășunat. 8 (Reg) Loc în care se dejugă vitele în timpul aratului. 9 (Reg) Baracă pe roți, în care se țin și se transportă uneltele agricole. 10 (Reg) Gospodărie în mijlocul unei moșii, la marginea unui drum sau a unei păduri.

OTAC, otacuri, s. n. (Regional) Colibă servind de adăpost provizoriu, în timpul lucrului, pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli. Otacul pescarilor de la Lipșa s-a alinat și noaptea s-a boltit înaltă pînă la stele. SADOVEANU, N. P. 209. Pe vremea aratului, se fac la plugari mămăligi, la otac, mari, în căldări. ȘEZ. V 6. ♦ Loc de adăpost. La cîrciuma Radului, La otacul Standului, Șăd băieții Brațului. PĂSCULESCU, L. P. 239. – Pl. și: otace.

OTAC ~ce n. reg. 1) Loc împrejmuit (în afara unei localități) unde se închid pentru noapte oile sau vitele. 2) Adăpost provizoriu pentru oameni (ciobani, pescari, muncitori agricoli etc.). /<turc. otak

OTAC s. n. (Mold., ȚR) Cort. A: Au umblat pe la otace cu făclii de vînt. CLM, 31v. S-au dus la otacul lor. NECULCE. Iar veziriul au rămas ia otac. IM 1754, 141v. Și sosi Alexandru la otacul lui Darie. A 1777, 20r; cf. CLM, 31r; M. COSTIN; IM 1754, 145r. B: Mers-au la sultanul, unde era la otacul lui de au dai mulțemit[ă]. R. GRECEANU. Etimologie: tc. otak. Cf. saivan, șator.

otac n. loc pe câmp pentru șederea ciobanilor și adăpostirea vitelor. [Vechiu-rom. otac, cort împodobit = turc. OTAK, cort împărătesc: termen tehnic militar limitat, în limba modernă, la sfera pastorală].

otác n., pl. e (turc. otak, d. ar. otagh, cort mare și împodobit). Vechĭ. Cort de comandant. Azĭ. Sud. Adăpost provizoriŭ de plugarĭ saŭ de cĭobanĭ la cîmp (odaĭe) orĭ de pescarĭ. Culcuș: otacu hoților. Btș. Baracă pe roate. – Și hotac (Munt. vest). V. saĭvan.

OTIC, otice, s. n. (Pop.) Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din sb. otik.

otic sn [At: KLEIN, D. 65 / V: (reg) ho~, otâc, ~id, ~ig, po~, ut~, uti sf / Pl: ~ice și (reg) ~uri / E: srb otik] 1 (Pop) Lopățică cu care se curăță plugul Si: (reg) oticău (1), otinc (1), răzuitor, răzuș. 2 (Reg) Săpăligă. 3 (Reg) Țaglă lată de spart gheața Si: oticău (3), otinc (3). 4 (Rar) Lopățică cu care se curăță trotuarul de noroi sau de zăpadă Si: otinc (4). 5 (Reg) Bâtă. 6 (Pop) Cui cu care se prinde proțapul de rotilele plugului Si: oticău (6). 7 Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul care leagă snopurile de fân Si: (reg) ceatlău, oticău (7), otinc (5). 8 Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut Si: (reg) oticău (8), otinc (6). 9 (Reg) Fir de urzeală netrecut prin ițe Si: oticău (9), otinc (7). 10 (Reg) Măsură cu care se ia vama la moară Si: oticău (10), mertic. 11 (Reg) Doniță mică Si: oticău (11). 12 (Reg) Pahar mic.

OTIC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din scr. otik.

OTIC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pămînt brăzdarul și cormana plugului. Rumînul nostru mergea tăcut în urma plugului și curăța din cînd în cînd cormana cu oticul. SANDU-ALDEA, U. P. 8. Mi se pare c-a da el și teleagă și plug și otic și tot, numai să scape de noi. CREANGĂ, P. 250. Oticul dă afară lutul grămădit în plug. BELDICEANU, P. 64.

OTIC ~ce n. Unealtă de metal cu coadă de lemn, asemănătoare cu o lopățică, cu ajutorul căreia se curăță pământul de pe brăzdarul și cormana plugului. /<sb. otik

otic n. Mold. lopățică de curățat brăzdarul plugului de pământul ce se strânge pe el: o da și el plug și otic CR. [Slovean OTIKA].

otíc n., pl. e (sîrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tykati, a înpunge, a atinge). Lopățică de curățat trotuaru de noroĭ orĭ de zăpadă bătăturită. Unealta (de lemn orĭ de fer) cu care se curăță de pămînt cormana pluguluĭ. – La Hațeg răzuș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

otic2 (unealtă) (pop.) s. n., pl. otice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OTIC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

OTIC s. (TEHN.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuș, (prin Transilv. și Maram.) săpălău, (prin sud-vestul Transilv.) spetează. (~ la plug.)

OTIC s. (TEHN.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuș, (prin Transilv. și Maram.) săpălău, (prin sud-vestul Transilv.) spetează. (~ la plug.)

otic s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otac (otacuri), s. n.1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otak < arab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII.

otic (otice), s. n. – Strămurariță, curățitoare pentru plug. – Var. oticău. Sb., cr. otik, slov. otika (Cihac, II, 234; Candrea 20).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

otic, otice, s.n. (pop.) 1. lopățică de curățat pământul de pe brăzdar și cormana plugului. 2. băț lung, bâtă. 3. mertic. 4. doniță.

otic, oticuri, s.f. – (reg.) Lopățică, săpăligă cu care se curăță plugurile de pământ; săpălău (ALR, 1956: 23). – Din scr. otik (Scriban; Cihac, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

otic, -uri, s.f. – Lopățică, săpăligă cu care se curăță plugurile de pământ; săpălău (ALR 1956: 23). – Din srb. otik (Cihac, cf. DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OTAC, fam., mold. (RI XII 243); Otacul, Toma Tigingăș, 1674 (Răc 25), < talar *otak „cort”.

Intrare: Otac
nume propriu (I3)
  • Otac
Intrare: otac
otac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otac
  • otacul
  • otacu‑
plural
  • otace
  • otacele
genitiv-dativ singular
  • otac
  • otacului
plural
  • otace
  • otacelor
vocativ singular
plural
otac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otac
  • otacul
  • otacu‑
plural
  • otacuri
  • otacurile
genitiv-dativ singular
  • otac
  • otacului
plural
  • otacuri
  • otacurilor
vocativ singular
plural
otoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hotac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: otic (unealtă)
otic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otic
  • oticul
  • oticu‑
plural
  • otice
  • oticele
genitiv-dativ singular
  • otic
  • oticului
plural
  • otice
  • oticelor
vocativ singular
plural
hotic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otid
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
otâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

otac, otacesubstantiv neutru

regional
  • 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: odaie
    • format_quote Otacul pescarilor de la Lipșa s-a alinat și noaptea s-a boltit înaltă pînă la stele. SADOVEANU, N. P. 209. DLRLC
    • format_quote Pe vremea aratului, se fac la plugari mămăligi, la otac, mari, în căldări. ȘEZ. V 6. DLRLC
  • 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. DEX '09 DEX '98
    • format_quote La cîrciuma Radului, La otacul Standului, Șăd băieții Bratului. PĂSCULESCU, L. P. 239. DLRLC
    • diferențiere Loc de adăpost. DLRLC
etimologie:

otic, oticesubstantiv neutru

  • 1. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rumînul nostru mergea tăcut în urma plugului și curăța din cînd în cînd cormana cu oticul. SANDU-ALDEA, U. P. 8. DLRLC
    • format_quote Mi se pare c-a da el și teleagă și plug și otic și tot, numai să scape de noi. CREANGĂ, P. 250. DLRLC
    • format_quote Oticul dă afară lutul grămădit în plug. BELDICEANU, P. 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.