OTIC, otice, s. n. Lopățică cu care se curăță de pămînt brăzdarul și cormana plugului. Rumînul nostru mergea tăcut în urma plugului și curăța din cînd în cînd cormana cu oticul. SANDU-ALDEA, U. P. 8. Mi se pare c-a da el și teleagă și plug și otic și tot, numai să scape de noi. CREANGĂ, P. 250. Oticul dă afară lutul grămădit în plug. BELDICEANU, P. 64.