otac sn [At: URECHE, L. 144 / V: (îrg) ho~, otoc / Pl: ~ace și ~uri / E: tc otak] 1 (Înv) Cort militar. 2 (Pex) Tabără militară. 3 (Înv; îe) A face ~ (D. o unitate militară) A-și așeza corturile. 4 (Înv) Ceată. 5 (Reg) Colibă care servește ca adăpost provizoriu ciobanilor sau muncitorilor agricoli. 6 (Reg) Loc de refugiu Si: adăpost. 7 (Reg) Loc împrejmuit în care stau închise noaptea oile și vitele scoase la pășunat. 8 (Reg) Loc în care se dejugă vitele în timpul aratului. 9 (Reg) Baracă pe roți, în care se țin și se transportă uneltele agricole. 10 (Reg) Gospodărie în mijlocul unei moșii, la marginea unui drum sau a unei păduri.