11 definiții pentru otac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OTÁC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.

OTÁC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.

otac sn [At: URECHE, L. 144 / V: (îrg) ho~, otoc / Pl: ~ace și ~uri / E: tc otak] 1 (Înv) Cort militar. 2 (Pex) Tabără militară. 3 (Înv; îe) A face ~ (D. o unitate militară) A-și așeza corturile. 4 (Înv) Ceată. 5 (Reg) Colibă care servește ca adăpost provizoriu ciobanilor sau muncitorilor agricoli. 6 (Reg) Loc de refugiu Si: adăpost. 7 (Reg) Loc împrejmuit în care stau închise noaptea oile și vitele scoase la pășunat. 8 (Reg) Loc în care se dejugă vitele în timpul aratului. 9 (Reg) Baracă pe roți, în care se țin și se transportă uneltele agricole. 10 (Reg) Gospodărie în mijlocul unei moșii, la marginea unui drum sau a unei păduri.

OTÁC, otacuri, s. n. (Regional) Colibă servind de adăpost provizoriu, în timpul lucrului, pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli. Otacul pescarilor de la Lipșa s-a alinat și noaptea s-a boltit înaltă pînă la stele. SADOVEANU, N. P. 209. Pe vremea aratului, se fac la plugari mămăligi, la otac, mari, în căldări. ȘEZ. V 6. ♦ Loc de adăpost. La cîrciuma Radului, La otacul Standului, Șăd băieții Brațului. PĂSCULESCU, L. P. 239. – Pl. și: otace.

OTÁC ~ce n. reg. 1) Loc împrejmuit (în afara unei localități) unde se închid pentru noapte oile sau vitele. 2) Adăpost provizoriu pentru oameni (ciobani, pescari, muncitori agricoli etc.). /<turc. otak

OTAC s. n. (Mold., ȚR) Cort. A: Au umblat pe la otace cu făclii de vînt. CLM, 31v. S-au dus la otacul lor. NECULCE. Iar veziriul au rămas ia otac. IM 1754, 141v. Și sosi Alexandru la otacul lui Darie. A 1777, 20r; cf. CLM, 31r; M. COSTIN; IM 1754, 145r. B: Mers-au la sultanul, unde era la otacul lui de au dai mulțemit[ă]. R. GRECEANU. Etimologie: tc. otak. Cf. saivan, șator.

otac n. loc pe câmp pentru șederea ciobanilor și adăpostirea vitelor. [Vechiu-rom. otac, cort împodobit = turc. OTAK, cort împărătesc: termen tehnic militar limitat, în limba modernă, la sfera pastorală].

otác n., pl. e (turc. otak, d. ar. otagh, cort mare și împodobit). Vechĭ. Cort de comandant. Azĭ. Sud. Adăpost provizoriŭ de plugarĭ saŭ de cĭobanĭ la cîmp (odaĭe) orĭ de pescarĭ. Culcuș: otacu hoților. Btș. Baracă pe roate. – Și hotac (Munt. vest). V. saĭvan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otác (otácuri), s. n.1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otak < arab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII.

Intrare: otac
otac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otac
  • otacul
  • otacu‑
plural
  • otace
  • otacele
genitiv-dativ singular
  • otac
  • otacului
plural
  • otace
  • otacelor
vocativ singular
plural
otac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otac
  • otacul
  • otacu‑
plural
  • otacuri
  • otacurile
genitiv-dativ singular
  • otac
  • otacului
plural
  • otacuri
  • otacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otac regional

  • 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: odaie attach_file 2 exemple
    exemple
    • Otacul pescarilor de la Lipșa s-a alinat și noaptea s-a boltit înaltă pînă la stele. SADOVEANU, N. P. 209.
      surse: DLRLC
    • Pe vremea aratului, se fac la plugari mămăligi, la otac, mari, în căldări. ȘEZ. V 6.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • La cîrciuma Radului, La otacul Standului, Șăd băieții Bratului. PĂSCULESCU, L. P. 239.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Loc de adăpost.
      surse: DLRLC

etimologie: