13 definiții pentru ostenitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.

OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor.

ostenitor, ~oare [At: (a. 1640) BV I, 112 / V: (îrg) ostăn~, (înv) ~tănitoriu, ~iu a / Pl: ~i, ~oare / E: osteni + -tor] 1 a (Îvp) Obositor. 2 a (Îvp; pex) Greu. 3-4 smf, a (Îvp) (Persoană) care muncește din greu Si: muncitor, truditor. 5 sm (Reg; mpl) Persoană care dă ajutor la nunți sau la înmormântări.

OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. 1. Obositor, istovitor, extenuant. [Poezia] este scrisă pe șasesprezece silabe, fără ca lungimea versurilor s-o facă ostenitoare. MACEDONSKI, O. IV 46. Călătoria fu lungă și ostenitoare. ODOBESCU, S. I 146. Iat-o... așteptînd sfîrșitul, ca un somn după o ostenitoare călătorie. NEGRUZZI, S. I 289. 2. Care se străduiește, care muncește din greu; muncitor, truditor. După cum ați fost ostenitori, Și cheltuitori, Poftim fiți buni și primitori. ȘEZ. I 38. ◊ (Substantivat) Am fost ca un ostenitor mut Care-a grăit și nu și-a dat seama. ARGHEZI, V. 245. Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215.

OSTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ~oare. /a (se) osteni + suf. ~tor

ostenitor a. care ostenește: călătorie ostenitoare.

ostenitór, -oáre adj. Care te ostenește: drum, discurs ostenitor. Care s’a ostenit, care a muncit p. ceva: ostenitoriĭ bisericiĭ.

ostănitoriu, ~oare a vz ostenitor

ostenitoriu, ~oare a vz ostenitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostenitór (înv., pop.) adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. și pl. ostenitoáre

ostenitór adj. m., pl. ostenitóri; f. sg. și pl. ostenitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTENITÓR adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor, obositor, trudnic.

ostenitor adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. EPUIZANT. EXTENUANT. GREU. ISTOVITOR. OBOSITOR. TRUDNIC.

Intrare: ostenitor
ostenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostenitor
  • ostenitorul
  • ostenitoru‑
  • ostenitoare
  • ostenitoarea
plural
  • ostenitori
  • ostenitorii
  • ostenitoare
  • ostenitoarele
genitiv-dativ singular
  • ostenitor
  • ostenitorului
  • ostenitoare
  • ostenitoarei
plural
  • ostenitori
  • ostenitorilor
  • ostenitoare
  • ostenitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostenitor învechit popular

  • exemple
    • [Poezia] este scrisă pe șasesprezece silabe, fără ca lungimea versurilor s-o facă ostenitoare. MACEDONSKI, O. IV 46.
      surse: DLRLC
    • Călătoria fu lungă și ostenitoare. ODOBESCU, S. I 146.
      surse: DLRLC
    • Iat-o... așteptînd sfîrșitul, ca un somn după o ostenitoare călătorie. NEGRUZZI, S. I 289.
      surse: DLRLC
  • 2. adesea substantivat Care muncește din greu, care se străduiește.
    exemple
    • După cum ați fost ostenitori, Și cheltuitori, Poftim fiți buni și primitori. ȘEZ. I 38.
      surse: DLRLC
    • Am fost ca un ostenitor mut Care-a grăit și nu și-a dat seama. ARGHEZI, V. 245.
      surse: DLRLC
    • Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chiril Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Osteni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09