ORAR², -Ă, orari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferența dintre orele locale a două puncte de pe suprafața Pământului. (Înv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic; (concr.) tablou care indică pe ore programul unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz. ♦ Spec. Program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în instituțiile de învățământ. 3. S. n. Acul mic al ceasului, care indică orele. ♦ (Înv.) Ceasornic. – Din fr. horaire, lat. horarius.

orar², ~ă [At: CULIANU, C. 16 / V: (înv) horariu sn, ~al a, ~iu a / Pl: ~i, ~e / E: fr horarie, lat horarius] 1 a Care arată orele. 2 a Referitor la ore. 3-4 a Care (se face sau) se calculează pe timp de o oră. 5 a (Îs) Diferență ~ă Diferență de timp marcată de două ceasornice situate pe longitudini diferite ale pământului. 6 a (Înv; îs) Cerc ~ Meridian ceresc. 7 sn Program al unei activități, eșalonat pe ore și care se repetă periodic. 8 sn (Ccr) Tabel care indică programul pe ore al unei activități. 9 sn (Afiș cu) ore de plecare și de sosire ale unui mijloc de transport. 10 sn (Iuz) Instrument care indică timpul Si: ceasornic. 11 sn Ac mic al ceasornicului, care indică orele. 12 sm (Reg) Unul dintre cei opt flăcăi din jocul numit „de-a mânzulica”.

orar¹ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/6 / V: (înv) ao~, ~iu, (reg) ar~, ur~ / Pl: ~e / E: slv орорь, lat orarium] 1 Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă, de lână, de mătase sau de bumbac, purtată pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. 2 (Reg) Pânză care se pune pe fața mortului.

ORAR², -Ă, orari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferența de timp marcată de două ceasornice situate pe longitudini diferite ale Pământului. (Înv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic; (concr.) tabel, grafic care indică programul în ore al unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz. ♦ Spec. Program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în școli și în facultăți. 3. S. n. (Înv.) Instrument care indică timpul; ceasornic. ♦ (Curent) Acul mic al ceasului, care indică orele. – Din fr. horaire, lat. horarius.

ORAR², orare, s. n. Veșmînt bisericesc în formă de fîșie lungă de lînă, mătase sau bumbac, pe care diaconul îl poartă pe umăr în timpul slujbei religioase.

ORAR³, -Ă, orari, -e, adj. Care arată orele, privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferență de timp înregistrată de două ceasornice situate pe longitudini diferite ale pămîntului. Grafic orar v. grafic.

ORAR¹, orare, s. n. 1. Program al unei activități eșalonat pe ore și care se repetă periodic un număr oarecare de zile; (concretizat) tabel, grafic care indică programul în ore al unei activități, orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobus etc. Cometa lui Halley sosește și pleacă după orar precis, cunoscut și afișat de astronomi. C. PETRESCU, A. 278. 2. (Învechit) Instrument care indică timpul; ceasornic. Soarele, luna și stelele uneori nu se pot vedea, și de aceea ele sînt niște orare nesigure. MARIAN, O. II 238. Armata... evului mediu în loc de orare purta cu dînsa cocoși. id. ib. 239. ♦ Acul mic al ceasului, care indică orele. – Variantă: orariu, orarii, s. n.

ORAR, -Ă adj. Care indică orele; referitor la ore; care se repetă în fiecare oră. ♦ Diferență orară = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pămîntului. // s.n. 1. Program de lucru, de activitate, stabilit în ore. ♦ Tabel, tablou care arată programul de desfășurare pe ore al unei activități. 2. Acul mic al ceasului care indică orele. [Cf. fr. horaire, it. orario, lat. horarius].

ORAR, -Ă I. adj. care indică orele; referitor la ore; care se repetă la fiecare oră. ♦ diferență ~ă = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pământului. II. s. n. 1. program de lucru eșalonat pe ore. ◊ tabel care indică programul în ore al unei activități. 2. acul mic al ceasului care indică orele. (< fr. horaire, lat. horarius)

ORAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care este împărțit pe ore. 2) Care indică orele. ◊ Diferență ~ă diferență de timp între două longitudini diferite ale Pământului. /<fr. horaire, lat. horarius

ORAR² ~e n. 1) Program care arată timpul împărțit pe ore al desfășurării unei activități într-o anumită perioadă; plan după ore. 2) Acul cel mic de la ceasornic (indicator al orelor). 3) înv. Aparat care măsoară și indică timpul; ceasornic. /<fr. horaire, lat. horarius

ORAR³ ~e n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă, purtat pe umăr de diaconi în timpul slujbei religioase. /<sl. orari, lat. orarium

orar a. relativ la orele zilei. ║ n. plan stabilit după ore.

orar n. eșarpă pusă de diacon la serviciul divin: orarul e pentru diacon ceeace patrafirul e pentru popă. [Slav. ORARŬ (din lat. ORARIUM)].

2) *orár, -ă și (maĭ rar) oráriŭ, -ie adj. (lat. horarius, d. hora, oră). Relativ la ore. De (saŭ la) o oră: oprire orară. Astr. Cercurĭ orare, marĭ cercurĭ ale sfereĭ cereștĭ care trec pin polĭ și înseamnă orele timpuluĭ adevărat. Orar n., pl. e, și orariŭ n. (lat. horrarium, ceasornic [de apă]). Tablou care arată orele cînd încep și se termină lecțiunile la o școală, cînd pleacă și sosesc trenurile, vapoarele ș. a. Ceaslov.

1) orár n., pl. e (vsl. orarŭ, rus. oráriĭ, orárĭ, ngr. orárion, d. lat. orarium, un fel de basma de șters fața, d. os, oris, gură. V. oral). O eșarpă lungă pe care o poartă diaconu în oficiu. V. patrahir.

oral², ~ă a vz orar²

orariu¹ sn vz orar¹

orariu², ~ă a vz orar²

ORARIU s. n. v. orar.

ORARIU s. n. v. orar¹.

orar² (referitor la oră) adj. m., pl. orari; f. orară, pl. orare

orar¹ (program) s. n., pl. orare

orar² (program) s. n., pl. orare

orar¹ (referitor la oră) adj. m., pl. orari; f. orară, pl. orare

orar adj. m., pl. orari; f. sg. orară, pl. orare

orar (veșmânt bisericesc, ceasornic, program) s. n., pl. orare

orariu, -rii.

ORAR s. v. ceas, ceasornic.

ORAR s. program. (~ de funcționare al unui magazin.)

orar s. v. CEAS. CEASORNIC.

ORAR s. program. (~ de funcționare al unui magazin.)

orar (orare), s. n. – Stolă, etolă. Mgr. ὠράριον (< lat. orarium), parțial prin mijlocirea sl. oraru (Cihac, II, 230; Conev 108).

orar, orare s. n. 1. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă, de lână, mătase sau bumbac, pe care îl poartă pe umăr diaconul în timpul slujbei religioase și care simbolizează aripile îngerilor. 2. (Reg.) Pânza care se pune pe fața mortului. [Var.: orariu, urar s. n.] – Din sl. orari, lat. orarium.