3 intrări

Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ORÁR2, -Ă, orari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferența dintre orele locale a două puncte de pe suprafața Pământului. (Înv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic; (concr.) tablou care indică pe ore programul unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz. ♦ Spec. Program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în instituțiile de învățământ. 3. S. n. Acul mic al ceasului, care indică orele. ♦ (Înv.) Ceasornic. – Din fr. horaire, lat. horarius.

ORÁR1, orare, s. n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână, de mătase sau de bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. – Din sl. orarĭ, lat. orarium.

ORÁR1, orare, s. n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână, de mătase sau de bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. – Din sl. orarĭ, lat. orarium.

ORÁR2, -Ă, orari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferența de timp marcată de două ceasornice situate pe longitudini diferite ale Pământului. (Înv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic; (concr.) tabel, grafic care indică programul în ore al unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz. ♦ Spec. Program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în școli și în facultăți. 3. S. n. (Înv.) Instrument care indică timpul; ceasornic. ♦ (Curent) Acul mic al ceasului, care indică orele. – Din fr. horaire, lat. horarius.

ORÁR2, orare, s. n. Veșmînt bisericesc în formă de fîșie lungă de lînă, mătase sau bumbac, pe care diaconul îl poartă pe umăr în timpul slujbei religioase.

ORÁR1, orare, s. n. 1. Program al unei activități eșalonat pe ore și care se repetă periodic un număr oarecare de zile; (concretizat) tabel, grafic care indică programul în ore al unei activități, orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobus etc. Cometa lui Halley sosește și pleacă după orar precis, cunoscut și afișat de astronomi. C. PETRESCU, A. 278. 2. (Învechit) Instrument care indică timpul; ceasornic. Soarele, luna și stelele uneori nu se pot vedea, și de aceea ele sînt niște orare nesigure. MARIAN, O. II 238. Armata... evului mediu în loc de orare purta cu dînsa cocoși. id. ib. 239. ♦ Acul mic al ceasului, care indică orele. – Variantă: oráriu, orarii, s. n.

ORÁR3, -Ă, orari, -e, adj. Care arată orele, privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferență de timp înregistrată de două ceasornice situate pe longitudini diferite ale pămîntului. Grafic orar v. grafic.

orár1 (referitor la oră) adj. m., pl. orári; f. oráră, pl. oráre

orár2 (program) s. n., pl. oráre

ORÁR s. v. ceas, ceasornic.

ORÁR s. program. (~ de funcționare al unui magazin.)

ORÁR, -Ă adj. Care indică orele; referitor la ore; care se repetă în fiecare oră. ♦ Diferență orară = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pământului. // s.n. 1. Program de lucru, de activitate, stabilit în ore. ♦ Tabel, tablou care arată programul de desfășurare pe ore al unei activități. 2. Acul mic al ceasului care indică orele. [Cf. fr. horaire, it. orario, lat. horarius].

ORÁR, -Ă I. adj. care indică orele; referitor la ore; care se repetă la fiecare oră. ♦ diferență ~ă = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pământului. II. s. n. 1. program de lucru eșalonat pe ore. ◊ tabel care indică programul în ore al unei activități. 2. acul mic al ceasului care indică orele. (< fr. horaire, lat. horarius)

orár (oráre), s. n. – Stolă, etolă. Mgr. ὠράριον (< lat. orarium), parțial prin mijlocirea sl. oraru (Cihac, II, 230; Conev 108).

ORÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este împărțit pe ore. 2) Care indică orele. ◊ Diferență ~ă diferență de timp între două longitudini diferite ale Pământului. /<fr. horaire, lat. horarius

ORÁR2 ~e n. 1) Program care arată timpul împărțit pe ore al desfășurării unei activități într-o anumită perioadă; plan după ore. 2) Acul cel mic de la ceasornic (indicator al orelor). 3) înv. Aparat care măsoară și indică timpul; ceasornic. /<fr. horaire, lat. horarius

ORÁR3 ~e n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă, purtat pe umăr de diaconi în timpul slujbei religioase. /<sl. orari, lat. orarium

orar n. eșarpă pusă de diacon la serviciul divin: orarul e pentru diacon ceeace patrafirul e pentru popă. [Slav. ORARŬ (din lat. ORARIUM)].

orar a. relativ la orele zilei. ║ n. plan stabilit după ore.

1) orár n., pl. e (vsl. orarŭ, rus. oráriĭ, orárĭ, ngr. orárion, d. lat. orarium, un fel de basma de șters fața, d. os, oris, gură. V. oral). O eșarpă lungă pe care o poartă diaconu în oficiu. V. patrahir.

2) *orár, -ă și (maĭ rar) oráriŭ, -ie adj. (lat. horarius, d. hora, oră). Relativ la ore. De (saŭ la) o oră: oprire orară. Astr. Cercurĭ orare, marĭ cercurĭ ale sfereĭ cereștĭ care trec pin polĭ și înseamnă orele timpuluĭ adevărat. Orar n., pl. e, și orariŭ n. (lat. horrarium, ceasornic [de apă]). Tablou care arată orele cînd încep și se termină lecțiunile la o școală, cînd pleacă și sosesc trenurile, vapoarele ș. a. Ceaslov.

arată toate definițiile

Intrare: orar (adj.)
orar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orar
  • orarul
  • oraru‑
  • ora
  • orara
plural
  • orari
  • orarii
  • orare
  • orarele
genitiv-dativ singular
  • orar
  • orarului
  • orare
  • orarei
plural
  • orari
  • orarilor
  • orare
  • orarelor
vocativ singular
plural
Intrare: orar (program)
orar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orar
  • orarul
  • oraru‑
plural
  • orare
  • orarele
genitiv-dativ singular
  • orar
  • orarului
plural
  • orare
  • orarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orariu
  • orariul
  • orariu‑
plural
  • orarii
  • orariile
genitiv-dativ singular
  • orariu
  • orariului
plural
  • orarii
  • orariilor
vocativ singular
plural
Intrare: orar (veșmânt)
orar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orar
  • orarul
  • oraru‑
plural
  • orare
  • orarele
genitiv-dativ singular
  • orar
  • orarului
plural
  • orare
  • orarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orar (adj.)

  • 1. Care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Diferență orară = diferența dintre orele locale a două puncte de pe suprafața Pământului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Grafic orar.
      surse: DLRLC
    • 1.3. învechit Cerc orar = median ceresc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

orar (program) orariu

  • 1. Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Tablou care indică pe ore programul unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cometa lui Halley sosește și pleacă după orar precis, cunoscut și afișat de astronomi. C. PETRESCU, A. 278.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin specializare Program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în instituțiile de învățământ.
      surse: DEX '09
  • 2. Acul mic al ceasului, care indică orele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Soarele, luna și stelele uneori nu se pot vedea, și de aceea ele sînt niște orare nesigure. MARIAN, O. II 238.
        surse: DLRLC
      • Armata... evului mediu în loc de orare purta cu dînsa cocoși. MARIAN, O. II 239.
        surse: DLRLC

etimologie:

orar (veșmânt)

  • 1. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână, de mătase sau de bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: