2) *orár, -ă și (maĭ rar) oráriŭ, -ie adj. (lat. horarius, d. hora, oră). Relativ la ore. De (saŭ la) o oră: oprire orară. Astr. Cercurĭ orare, marĭ cercurĭ ale sfereĭ cereștĭ care trec pin polĭ și înseamnă orele timpuluĭ adevărat. Orar n., pl. e, și orariŭ n. (lat. horrarium, ceasornic [de apă]). Tablou care arată orele cînd încep și se termină lecțiunile la o școală, cînd pleacă și sosesc trenurile, vapoarele ș. a. Ceaslov.