orar, orare s. n. 1. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă, de lână, mătase sau bumbac, pe care îl poartă pe umăr diaconul în timpul slujbei religioase și care simbolizează aripile îngerilor. 2. (Reg.) Pânza care se pune pe fața mortului. [Var.: orariu, urar s. n.] – Din sl. orari, lat. orarium.