orar¹ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/6 / V: (înv) ao~, ~iu, (reg) ar~, ur~ / Pl: ~e / E: slv орорь, lat orarium] 1 Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă, de lână, de mătase sau de bumbac, purtată pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. 2 (Reg) Pânză care se pune pe fața mortului.