OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti.

opăci¹ [At: N. TEST. (1648) 7^r/30 / Pzi: ~cesc / E: bg опача, srb opaciti] (Reg) 1 vt A opri. 2 vt A reține. 3-4 vt (A întârzia sau) a opri fermentarea mustului de struguri. 5-6 vtr A (se) liniști. 7 vt A induce în eroare Si: a deruta. 8 vt A buimăci. 9 vt A necăji. 10 vt (Înv) A ispiti. 11 vt A-și ieși din minți Si: a înnebuni. 12 vr A obosi. 13 vr A se poci. 14 vr A se schimonosi.

opăci² vt [At: DLR / Pzi: ~cesc / E: opacă³] (Reg) A conduce o plută.

OPĂCI (-ăcesc) vb. tr. și refl. Trans. Băn. 1 A (se) opri în loc, a (se) zăticni, a (se) stingheri: dă-mi pace, nu mă ~, se răsti Țiganul (RET.) ¶ 2 A (se) turbura, a (se) zăpăci [srb. o p a č i t i].

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A opri în loc, a reține de la lucru sau din drum; a împiedica. Și-acum plec unde-am plecat ieri, dar d-ta m-ai opăcit. RETEGANUL, P. I 68. 2. A necăji; a buimăci, a năuci, a zăpăci. Se duce vestea în țară Că m-ai opăcit o vară. MARIAN, S. 152.

opăcì v. Tr. a ținea în loc, a împiedeca. [Slovean OPAČITI, a face d’andoasele].

OPACĂ, opăci, s. f. (Rar; regional) Vîslă, lopată. Cîți copii pe drum găsea, la opăci că mi-i punea. TEODORESCU, P. P. 310.

OPACĂ, opăci, s. f. (Reg.) Vîslă, lopată. – V. opacină.

opăcésc v. tr. (vsl. sîrb. opačiti, a face pe dos, pačiti, a împedeca, a turbura, d. opak, pe dos; vsl. paky, din noŭ, opaky, înapoĭ [mișcînd], opako, din apoĭ. V. opac 1 și 2, pacoste și ză-păcesc). Vest. Împedec, stingheresc, importunez: dă-mĭ pace și nu mă opăci! V. refl. Mă opresc, perd timpu: du-te și nu te opăci!

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, 3 sg. opăcește, imperf. 1 opăceam; conj. prez. 1 sg. să opăcesc, 3 să opăcească

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 să opăcească

opăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. opăcească

opacă (opăci), s. f. – 1. (Pl. Trans.) Detenție, arestare. – 2. Furchet, cuzinet. – 3. Vîslă, lopată. Sl. opako „înapoi”, slov. opak „pe dos, invers” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228), cf. sl. opačica „legătură”. – Der. opăci, vb. (a împiedica; a tulbura; a molesta, a deranja), din sb., slov. opaciti; opăceală, s. f. (molestare, supărare); opacină, s. f. (vîslă), din sl. opačina „legătură”, cf. ceh. opačina „vîslă”, rut. opačyna „vîslă”.

OPACĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

opacă s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

OPĂCI vb. (ȚR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru ce smintiți și opăciți oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29^r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). ♦ (Criș., Trans. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505^r; cf. N. TEST (1648). Etimologie: bg. opača, scr. opačiti. Vezi și opăcit, opăcitor, opăcitură. Cf. c e l u i, î n c e l u i, p o t i c ă l i.

opăci, opăcesc, vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți.

OPĂCI¹ vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A opri, a împiedica; a reține, a întîrzia. cf. KLEIN, D. 204, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, CIHAC, II, 228, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Ah! Făptuiri ori patimi ne-opăcesc Al vieții-avînt. gorun, f. 29. Puteam fi pe la podu-mare, dacă nu ne opăceai tu, muiere. agîrbiceanu, l. t. 9. Spre a opăci peștele deasupra pînzei lui, vom momi chiar în el. atila, p. 106. M-ai „opăcit' de la lucru. novacoviciu, c. b. ii, 5. Dă-mi pace, nu mă opăci. reteganul, p. i, 62. Nu știu neică ce nu vine; Nu știu cina-l opăcește, Ori lată-său îl sfădește. doine, 151, cf. șez. vii, 182, com. liuba, gr. s. vi, 242, todoran,; GL., ALR 11/141, 219. ◊ refl. Auzind de venirea oștilor ardelenești, se opăcise de la pășirea înainte. șincai, hr. iii, 31/29, cf. lb, cihac, ii, 228. Am plecat tîrziu, căci m-am opăcit mult prin oraș. kev. ciut. iii, 163, cf. barcianu, alexi, w. ♦ A întîrzia sau a opri fermentarea mustului de struguri. cf. h xvii 180. Mat. dialect, i, 263. 2. Tranz. și refl. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli. Ceilalți toți să opăriseră cu totul. zilot, cron. 68. Oile... dacă nu întăîlneau în cale vreun adăpost, care să le ”opă-ceascău... toate săreau în gîrlele Dunării. dragomir, o. m. 233. Îl opăcea... cu blîndă stăruință, v. rom. ianuarie 1956, 41, cf. com. din blaj și din hereclean – zălau, alr ii/102. 3. Tranz. A induce în eroare, a deruta; a buimăci, a năuci, a zăpăci; a necăji. Căutaț să nu vă opăcească cineva pre voi. n. test. (1648), 31^r/30. Din carea s-ar vedea că Vasilie Lupul... bine au știut limba lătinească, de nu m-ar opări vorbele lui Kemeni Janoș. șincai, hr. iii, 47/1, cf. ddrf. Drăgaicele sînt un fel de șoimane, rusalii, sau sfinte cari opăcesc pe oameni, pamfile, s. v. 91, cf. cade. Mai opăcește-l și dumneata, că doară-doară fuge de noi. BENiuc, v. cuc. 22. Se duce vestea în țară că m-ai opărit o vară. Marian, sa. 152. ◊ refl. Da’ăi de se opăcesc, cum se cheamă? lungianu, cl. 155. ♦ (Învechit) A ispiti. Deci să te va opăci ochiul tău cel derept, scoate-l și-l leapădă de la tine. n. test. (1648), 7^r/30. ♦ refl. A înnebuni, a-și ieși din minți. S-a opărit săracul Auzi ce vorbește! rădulescu-codin, î. 281. 4. Refl. A obosi, a se istovi; a se speti. cf. i. golescu, c. 237, 254. 5. Refl. A se poci, a se sluți. cf. ciaușanu, gl. ♦ A se schimonosi, a se strîmba. cf. TOMESCU, GL., LEXIC REG. 83. – prez. ind.: opăcesc. – Din bg. опача, scr. opačiti.

OPĂCI² vb. IV. tranz. (Regional) A cîrmui pluta. com. din rodna – năsăud. – prez. ind.: opăcesc. – v. opacă³.