2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPULENT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

OPULENȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.

opulent, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 231 / Pl: ~nți, ~e / E: fr opulent, lat opulentus] 1 (Liv) Bogat. 2 Îmbelșugat. 3 (Fig) Voluminos.

opulență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 230 / Pl: ~țe / E: fr opulence, lat opulentia] (Liv) Belșug.

OPULENT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

OPULENȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.

OPULENT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livresc) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos.

OPULENȚĂ s. f. (Livresc) Bogăție, belșug, abundență (extremă). Fiecare nouă sfidare adîncește prăpastia dintre mizeria populației muncitoare și opulența luxuriantă a clasei stăpînitoare. LIT. ANTIMONARHICĂ 157.

OPULENT, -Ă adj. (Liv.) Îmbelșugat, bogat, abundent. [< fr. opulent, lat. opulentus].

OPULENȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia].

OPULENT, -Ă adj. îmbelșugat, bogat, abundent. (< fr. opulent, lat. opulentus)

OPULENȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia)

OPULENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă bogăție; excesiv de bogat. Regiune ~tă. Viață ~tă. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care se caracterizează, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulență; corpolent. Femeie ~tă. /<fr. opulent, lat. opulentus

OPULENȚĂ ~e f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia

*opulént, -ă adj. (lat. opulentus, d. ops, pl. opes, avere, bogăție, de unde vine *co-opia, copia, abundanță, și copiosus, copios). Bogat, sumptuos, magnific: palat opulent. Adv. Cu opulență.

*opulénță f., pl. e (lat. opulentia). Bogăție, sumptuozitate, magnificență: a trăi în opulență.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opulent adj. m., pl. opulenți; f. opulentă, pl. opulente

opulență s. f., g.-d. art. opulenței; pl. opulențe

opulent adj. m., pl. opulenți; f. opulentă, pl. opulente

opulență s. f., g.-d. art. opulenței; pl. opulențe

opulent adj. m., pl. opulenți; f. sg. opulentă, pl. opulente

opulență s. f., g.-d. art. opulenței; pl. opulențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPULENT adj. v. bogat, îmbelșugat.

OPULENȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

opulență s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

Opulență ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism

Intrare: opulent
opulent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opulent
  • opulentul
  • opulentu‑
  • opulentă
  • opulenta
plural
  • opulenți
  • opulenții
  • opulente
  • opulentele
genitiv-dativ singular
  • opulent
  • opulentului
  • opulente
  • opulentei
plural
  • opulenți
  • opulenților
  • opulente
  • opulentelor
vocativ singular
plural
Intrare: opulență
opulență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opulență
  • opulența
plural
  • opulențe
  • opulențele
genitiv-dativ singular
  • opulențe
  • opulenței
plural
  • opulențe
  • opulențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opulent, opulentăadjectiv

etimologie:

opulență, opulențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.