12 definiții pentru pauperism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAUPERÍSM s. n. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; paupertate. – Din fr. paupérisme.

PAUPERÍSM s. n. (Livr.) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; paupertate. – Din fr. paupérisme.

PAUPERÍSM s. n. Stare de sărăcie extremă. Nu este de ajuns însă a îndestula vremelnicește neajungerea muncii, trebuie încă a-i prevedea pricinile și a lovi în izvorul său însuși, ticăloșia zămislită prin pauperism. KOGĂLNICEANU, S. A. 80.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAUPERÍSM s. v. paupertate.

PAUPERÍSM s.n. (Liv.) Sărăcie extremă, mizerie. [Cf. fr. paupérisme, rus. pauperizm].

PAUPERÍSM s. n. paupertate. (< fr. paupérisme)

PAUPERÍSM n. livr. Stare de pauper. /<fr. paupérisme

pauperism m. 1. starea celor săraci; 2. toți săracii dintr’o țară.

*pauperízm n. (d. lat. pauper, sărac). Sărăcia permanentă a uneĭ părțĭ din populațiunea uneĭ țărĭ, ca, de ex., în Anglia.

pauperísm s. n. (sil. pau-)

Intrare: pauperism
pauperism substantiv neutru
  • silabație: pau-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pauperism
  • pauperismul
  • pauperismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pauperism
  • pauperismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)