PAUPERTATE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitate s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis.

paupertate sf [At: DDRF / Pl: ~tăți / E: lat paupertas, -atis] 1 (Liv) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva Si: (liv) pauperism. 2 (Îuz; îs) Act (sau certificat) de ~ Act prin care se atestă că o persoană nu posedă nici un fel de avere.

PAUPERTATE s. f. (Livr.) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitate s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis.

PAUPERTATE s. f. (Ieșit din uz, în expr.) Act (sau certificat) de paupertate = act care atestă starea de sărăcie a cuiva. Mă mir cum a putut scoate acte de paupertate, cînd avem moșie în județ. C. PETRESCU, Î. II 67.

PAUPERTATE s.f. (Liv.) Stare de extremă sărăcie; pauperism. ♦ (Ieșit din uz) Certificat de paupertate = certificat de sărăcie. [Cf. lat. paupertas, it. paupertà].

PAUPERTATE s. f. stare de extremă sărăcie; pauperism. (< lat. paupertas, it. paupertà)

PAUPERTATE f. livr. v. PAUPERISM. /<lat. paupertas, ~atis

paupertate f. 1. sărăcie: certificat de paupertate; 2. fig. lipsă de minte: paupertate intelectuală.

*paupertáte f. (lat. paupértas, -átis). Sărăcie. (Se zice numaĭ în act orĭ certificat, de paupertate).

paupertate (desp. pau-) s. f., g.-d. art. paupertății

paupertate (pau-) s. f., g.-d. art. paupertății

paupertate s. f. (sil. pau-), g.-d. art. paupertății

PAUPERTATE s. pauperism.

PAUPERTATE s. pauperism.