2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.

OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări.

opărit, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți, ~e / E: opări] 1 Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2 (Reg, d. lapte, brânză) Încălzit. 3 (Reg; d. înfățișarea cuiva) Slab. 4 (Reg; d. înfățișarea cuiva) Trecut. 5 (D. copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi, din cauza transpirației sau a lipsei de curățenie). 6 (Pfm; fig) Supărat. 7 Ofilit. 8 (D. cereale) Alterat prin încălzire.

OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copiii mici) Care are pielea iritată în unele părți ale corpului, mai cu seamă la încheieturi, din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie. 2. Fig. Fără chef, fiert, plouat. Să fi pierdut tot... și tot n-ar fi așa de opărit. CARAGIALE, O. III 61. Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. CREANGĂ, P. 291.

OPĂRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A OPĂRI și A SE OPĂRI. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; abătut; plouat; indispus. /v. a (se) opări

opărit a. 1. fiert, înfierbântat; 2. fig. confuz: baba a rămas opărită CR.

opărít, -ă adj. Udat cu apă clocotită: prune opărite. Fig. Confuz, rușinat, surprins și cu buzele unflate: auzind asta, el rămase opărit.

OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti.

opări [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 110r/23 / Pzi: ~resc și (reg) opăr / E: bg опаря, cf. srb opăriti] 1 vt A turna peste ceva un lichid fierbinte pentru a spăla, a curăța, a găti etc. 2 vt A provoca arsuri, turnând sau vărsând peste o ființă apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte Si: a arde. 3 vt (Reg) A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brânză. 4 vr (De obicei d. copiii mici) A face iritații și răni în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza lipsei de curățenie sau a transpirației. 5 vr (Îrg; d. plante) A se ofili din cauza căldurii. 6 vr (Reg; d. grâu, porumb, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 7 vt (Reg) A omorî albinele cu fum de pucioasă. 8 (Pfm; fig) A supăra foarte rău pe cineva.

OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.

OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid foarte fierbinte (apă, leșie etc.) pentru a spăla, a curăța, a găti etc. Femeia strînse blidele repede, le opări și le rîndui pe poliță. SADOVEANU, B. 95. Pe mine m-a trimes părintele să opăresc îndata-mare lina cea din poloboc. SBIERA, P. 238. La crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea... eu încălecam pe porc deasupra paielor. CREANGĂ, A. 41. ◊ Fig. De va fi vorba de muzică, apoi îți opăresc tot într-o leșie pe Rossini cu Offenbach. ODOBESCU, S. III 102. ◊ A provoca arsuri cu apă clocotită sau cu alt lichid foarte fierbinte; a arde. I-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. CREANGĂ, P. 292. Și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtu c-un felegean de cafea clocotită. ALECSANDRI, T. I 382. Ea umple oala prostește, Nencercînd apa defel, Ș-îi toarnă de-l opărește Tocma ca pe un purcel. PANN, P. V. I 98. ◊ Refl. Povestea pentru a cincizecea sau a suta oară cum era să se opărească cu pilaf de prune. STĂNOIU, C. I. 114. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, răni și iritații ale pielii, din cauza lipsei de curățenie sau a căldurii. 3. Refl. (Regional, despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge alterîndu-se.

A SE OPĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A căpăta iritații ale pielii (din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie). 2) (despre făină, fân etc.) A-și pierde proprietățile inițiale (sub influența umezelii și a căldurii), căpătând un gust sau un miros neplăcut; a se aprinde; a se încinge. 3) (despre plante) A-și pierde frăgezimea și vlaga, veștezindu-se (din cauza arșiței); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti

A OPĂRÍ ~ésc tranz. 1) A trata cu un lichid fierbinte (pentru a steriliza, a curăța etc.). ~ rufele. 2) (ființe, părți ale corpului lor) A face să capete arsuri de pe urma acțiunii apei clocotite sau a altui lichid fierbinte. /<bulg. oparja, sb. opariti

opărì v. 1. a stropi cu apă fierbinte; 2. a se frige cu apă fierbinte. [Slav. OPARITI].

opărésc v. tr. (vsl. o-pariti și po-pariti, a opări, d. pariti, a opări cu abur, a afuma, d. para, fum, abur, miros de lucru ars. V. pară, pîrlesc, părpălesc). Ating cu apă ferbinte (saŭ și cu abur), pun în apă ferbinte: ceaĭu i s’a vărsat pe mînă și l-a opărit, a opări ceaĭu (a pune în apă clocotită planta numită ceaĭ). V. refl. Mă frig cu apă ferbinte. Mi se roșește pelea din cauza sudoriĭ ferbințĭ: mi s’a opărit picĭoru’n cizmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 opăreáscă

opărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. opăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPĂRI vb. a coace, a fierbe. (A ~ firele de tort.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

opări (opărésc, opărít), vb.1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti.Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

opărit, -ă, opăriți, -te adj. 1. (intl.) cercetat în stare de libertate. 2. (pop.) supărat, necăjit.

arată toate definițiile

Intrare: opărit
opărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opărit
  • opăritul
  • opăritu‑
  • opări
  • opărita
plural
  • opăriți
  • opăriții
  • opărite
  • opăritele
genitiv-dativ singular
  • opărit
  • opăritului
  • opărite
  • opăritei
plural
  • opăriți
  • opăriților
  • opărite
  • opăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: opări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • opări
  • opărire
  • opărit
  • opăritu‑
  • opărind
  • opărindu‑
singular plural
  • opărește
  • opăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • opăresc
(să)
  • opăresc
  • opăream
  • opării
  • opărisem
a II-a (tu)
  • opărești
(să)
  • opărești
  • opăreai
  • opăriși
  • opăriseși
a III-a (el, ea)
  • opărește
(să)
  • opărească
  • opărea
  • opări
  • opărise
plural I (noi)
  • opărim
(să)
  • opărim
  • opăream
  • opărirăm
  • opăriserăm
  • opărisem
a II-a (voi)
  • opăriți
(să)
  • opăriți
  • opăreați
  • opărirăți
  • opăriserăți
  • opăriseți
a III-a (ei, ele)
  • opăresc
(să)
  • opărească
  • opăreau
  • opări
  • opăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opărit

  • 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • exemple
    • Să fi pierdut tot... și tot n-ar fi așa de opărit. CARAGIALE, O. III 61.
      surse: DLRLC
    • Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. CREANGĂ, P. 291.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi opări
    surse: DEX '98 DEX '09

opări

  • 1. tranzitiv A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Femeia strînse blidele repede, le opări și le rîndui pe poliță. SADOVEANU, B. 95.
      surse: DLRLC
    • Pe mine m-a trimes părintele să opăresc îndata-mare lîna cea din poloboc. SBIERA, P. 238.
      surse: DLRLC
    • La crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea... eu încălecam pe porc deasupra paielor. CREANGĂ, A. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat De va fi vorba de muzică, apoi îți opăresc tot într-o leșie pe Rossini cu Offenbach. ODOBESCU, S. III 102.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arde attach_file 4 exemple
      exemple
      • I-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. CREANGĂ, P. 292.
        surse: DLRLC
      • Și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtu c-un felegean de cafea clocotită. ALECSANDRI, T. I 382.
        surse: DLRLC
      • Ea umple oala prostește, Nencercînd apa defel, Ș-îi toarnă de-l opărește Tocma ca pe un purcel. PANN, P. V. I 98.
        surse: DLRLC
      • Povestea pentru a cincizecea sau a suta oară cum era să se opărească cu pilaf de prune. STĂNOIU, C. I. 114.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. reflexiv regional (Despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde încinge (arde)
  • 4. reflexiv (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: măna ofili sfriji veșteji

etimologie: