opărit, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți, ~e / E: opări] 1 Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2 (Reg, d. lapte, brânză) Încălzit. 3 (Reg; d. înfățișarea cuiva) Slab. 4 (Reg; d. înfățișarea cuiva) Trecut. 5 (D. copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi, din cauza transpirației sau a lipsei de curățenie). 6 (Pfm; fig) Supărat. 7 Ofilit. 8 (D. cereale) Alterat prin încălzire.

OPĂRIT adj. 1 p. OPĂRI. Fript, ars cu apă fierbinte ¶ 2 Ⓕ Zăpăcit, rușinat, ca o curcă plouată: acum stau ca opăriți amîndoi (RET.); baba a rămas ~ă și nu știa ce să facă de ciudă (CRG.).

OPĂRIT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copiii mici) Care are pielea iritată în unele părți ale corpului, mai cu seamă la încheieturi, din cauza căldurii sau a lipsei de curățenie. 2. Fig. Fără chef, fiert, plouat. Să fi pierdut tot... și tot n-ar fi așa de opărit. CARAGIALE, O. III 61. Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. CREANGĂ, P. 291.

OPĂRIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A OPĂRI și A SE OPĂRI. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; abătut; plouat; indispus. /v. a (se) opări

opărit a. 1. fiert, înfierbântat; 2. fig. confuz: baba a rămas opărită CR.

opărít, -ă adj. Udat cu apă clocotită: prune opărite. Fig. Confuz, rușinat, surprins și cu buzele unflate: auzind asta, el rămase opărit.

opărit, -ă, opăriți, -te adj. 1. (intl.) cercetat în stare de libertate. 2. (pop.) supărat, necăjit.

OPĂRIT, -Ă adj. 1. Peste care s-a turnat sau vărsat apă fierbinte; fript, ars cu apă fierbinte. cf. polizu. La aceste vorbe, mulți dintre boieri s-au simțit atinși; cel cu pricina a rămas ca opărit, creangă, a. 156, cf. barcianu alexi, w. Avusese și un băiat, care-i pierise opărit cînd avea trei ani, căci se răsturnase peste el ceaunul în care fierbea fasolea. camil petrescu, o. ii, 304. Bărbatul se dădu în lături de la cai, ca opărit, contemp. 1954, nr. 17, 4/1, cf. gcr u, 341. Vișine opărite. alr ii 6 096/728. Pisica opărită fuge și de apă rece. zanne, p. i, 602. ♦ (Regional, despre lapte, brînză) Scopt (Tămădău – Urziceni). alr i 1 823/727. ♦ (Regional, despre înfățișarea cuiva) Slab, galben; trecut. cf. Șez. ii, 47, pamfile, c. 48. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației sau a lipsei de curățenie. cf. DL, DM. 3. Fig. Supărat, cătrănit, furios. Baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă. creangă, p. 291. Să fi pierdut tot ce ai pe lume și tot n-ai fi așa de opărit. caragiale, o. ii, 255. Apoi dumneata numai atîta știi, mamă, greutăți și iar greutăți! mormăi tînărul opărit. REBREANU, I. 277, cf. MUSCEL, 40, ZANNE, P. ii, 652. ◊ (Despre inimă) Copilul! zise Ion cu inima opărită, auzind glasul necunoscut care vestea intrarea unei vieți noi în lume. rebreanu, i. 311. – pl.: opăriți, -te. – v. opări.