OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti.

opăci¹ [At: N. TEST. (1648) 7^r/30 / Pzi: ~cesc / E: bg опача, srb opaciti] (Reg) 1 vt A opri. 2 vt A reține. 3-4 vt (A întârzia sau) a opri fermentarea mustului de struguri. 5-6 vtr A (se) liniști. 7 vt A induce în eroare Si: a deruta. 8 vt A buimăci. 9 vt A necăji. 10 vt (Înv) A ispiti. 11 vt A-și ieși din minți Si: a înnebuni. 12 vr A obosi. 13 vr A se poci. 14 vr A se schimonosi.

opăci² vt [At: DLR / Pzi: ~cesc / E: opacă³] (Reg) A conduce o plută.

opăcit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. III, 230/31 / Pl: ~iți, ~e / E: opăci¹] (Reg) 1 Oprit. 2 (D. vin) Oprit din fierbere. 3 Zăpăcit. 4 Speriat. 5 Uluit. 6 Ciudat. 7 Pocit.

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.

OPĂCI, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A opri în loc, a reține de la lucru sau din drum; a împiedica. Și-acum plec unde-am plecat ieri, dar d-ta m-ai opăcit. RETEGANUL, P. I 68. 2. A necăji; a buimăci, a năuci, a zăpăci. Se duce vestea în țară Că m-ai opăcit o vară. MARIAN, S. 152.

OPĂCIT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Regional) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. (Fig.) în înalt, nori după nori zburau opăciți ca de spaima unei pedepse. CARAGIALE, P. 37. 2. Pocit, monstruos. Acuma nu mai sînt nici un fel de oameni opăciți pe pămînt. ȘEZ. III 31.

opăcì v. Tr. a ținea în loc, a împiedeca. [Slovean OPAČITI, a face d’andoasele].

opăcésc v. tr. (vsl. sîrb. opačiti, a face pe dos, pačiti, a împedeca, a turbura, d. opak, pe dos; vsl. paky, din noŭ, opaky, înapoĭ [mișcînd], opako, din apoĭ. V. opac 1 și 2, pacoste și ză-păcesc). Vest. Împedec, stingheresc, importunez: dă-mĭ pace și nu mă opăci! V. refl. Mă opresc, perd timpu: du-te și nu te opăci!

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, 3 sg. opăcește, imperf. 1 opăceam; conj. prez. 1 sg. să opăcesc, 3 să opăcească

opăci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 să opăcească

opăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcesc, imperf. 3 sg. opăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. opăcească

OPĂCI vb. (ȚR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru ce smintiți și opăciți oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29^r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). ♦ (Criș., Trans. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mîna ta, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505^r; cf. N. TEST (1648). Etimologie: bg. opača, scr. opačiti. Vezi și opăcit, opăcitor, opăcitură. Cf. c e l u i, î n c e l u i, p o t i c ă l i.

OPĂCIT adj. (ȚR, Criș.) Derutat, uluit. B: Judica și Rimul mult opăcit, ca și pre Antina, doisprăzeace filosofi. A 1717, 35^v. C: Iară nișlt oamini ... fățarnici și îndărăbnici și opăciți și întunecați... știu așea, ce în zi de sărbătoare place lui Dumnezău numai ședearea. C 1692, 542^v. Etimologie: opăci. Vezi si opăci, opăcitor, opăcitură.

opăci, opăcesc, vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți.