ondulat, ~ă a [At: MARIN PR. I 177/6 / V: (reg) un~, ondol~ / Pl: ~ați, ~e / E: ondula] 1 (D. o suprafață, o formă de relief etc) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor Si: (rar) ondulator² (1). 2 (D. linii, contururi etc.) Sinuos. 3 (Rar, d. mișcări) Mlădios. 4 (D. păr) Buclat.

ONDULAT, -Ă, ondulați, -te, adj. 1. (Despre un teren, despre suprafața unei ape etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor; ca unda. De mii de ani ele [viile] acoperă aceste pămînturi ondulate, fiind oamenilor cea mai știută înfățișare a lumii. BOGZA, C. O. 38. ◊ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. Apele cerului și vînturile urmează... a le asemăna [molozurile] cu linia ușor ondulată a podișului. SADOVEANU, O. L. 13. 2. (Despre păr) Buclat, inelat, cu ondulații. Un domn înalt și spătos, cu părul cărunt, ondulat, cu profilul precis. C. PETRESCU, O. P. I 29. Pe umeri îi cad plete ondulate. VLAHUȚĂ, O. A. 441. 3. (Despre obiecte de piele, de tablă etc.) În formă de valuri, cu curburi, vălurit.

ONDULAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ONDULA și A SE ONDULA. 2) (despre forme de relief) Care are mici diferențe de nivel, asemănătoare undelor. /v. a (se) ondula

ondola v vz ondula

ondolat, ~ă a vz ondulat

ondula [At: HELIADE, O. I, 343 / V: (pop) un~, ~dola / Pzi: ~lez și (înv) ondul / E: fr onduler] 1 vi A se legăna ca undele apei Si: a se undui. 2 vi A prezenta un contur sinuos. 3 vi A descrie o linie cotită Si: a șerpui. 4 vt (C. i. părul) A bucla. 5 vt A da unei benzi sau unei table de metal, de piele etc. formă de valuri.

undula v vz ondula

undulat, ~ă a vz ondulat

*UNDULA... 👉 ONDULA...

ONDULA, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29. Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. ◊ Fig. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. ♦ A descrie o linie, un contur sinuos, a șerpui. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. Tranz. (Cu privire la părul capului) A bucla, a încreți, a face cîrlionți. Și-a ondulat părul la coafor. 3. Tranz. (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face să aibă formă de valuri. – Variantă: (rar) undula (HOGAȘ, H. 89) vb. I.

ONDULA vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].

UNDULA vb. I. v. ondula.

ONDULA vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler)

A ONDULA ~ez 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie șerpuitoare; a șerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. onduler

A SE ONDULA se ~ează intranz. 1) (despre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionța; a se încreți; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. onduler

ondulà v. V. undulà.

undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler).

*onduléz, V. undulez.

*undulát, -ă adj. (lat. undulatus). În formă de unde, de valurĭ: haĭnă undulată, păr undulat, teren undulat. – Fals ond-.

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.

ondula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 ondulează; conj. prez. 1 sg. să ondulez, 3 să onduleze

ondula (a ~) vb., ind. prez. 3 ondulează

ondula vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 sg. și pl. ondulează

ondulez.

ondulații depoziționale (pl.), (engl.= ripple marks) structuri cu caracter → geopetal, născute la interfața unui corp de sedimente clastice mobile (nisipuri) cu mediul în care s-a acumulat (subacvatic sau subaerian). O.d. au aspect vălurit, simetric, în cazul celor generate de mișcarea valurilor și asimetric, în cazul celor generate de acțiunea unui curent de apă sau curent eolian. Funcție de factorul care le generează, ele se numesc o. de oscilații (valuri), o. de curent și o. eoliene; se diferențiază între ele și prin indicele de ondulare: raportul dintre lungimea de undă, L, a unei ondulații (distanța pe orizontală dintre două depr. succesive) și înălțimea H (distanța pe verticală între vârful crestei și fundul depr.). Sin. ripple marks. onlap (engl.), tip de discordanță în stratigrafia seismică situată la limita inf. a unei secvențe de strate orizontale sau slab înclinate, dispusă peste o secvență subiacentă cu înclinare mai mare. V. și downlap, toplap.

ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile.

ONDULAT adj. 1. v. unduios. 2. buclat, cârlionțat, creț, inelat, încrețit, (rar) zulufat, (prin Olt. și Munt.) scârlionțat, (prin Olt.) scârcior. (Păr ~.)

ONDULAT adj. 1. ondulatoriu, unduios, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafața ~ a unei ape.) 2. buclat, cîrlionțat, creț, inelat, încrețit, (rar) zulufat, (prin Olt. și Munt.) scîrlionțat, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.)

ONDULA vb. 1. v. undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cârlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scârlionți. (Și-a ~ părul.)

ONDULA vb. 1. a (se) învălura, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)