ONDULAT, -Ă adj. 1. (Despre o suprafață, despre o formă de relief etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor; ca undele. v. învălurat. cf. marin, pr. i, 177/6. Plasa Ocolului este foarte ondulată cu dealuri și văi. i. ionescu, m. 41. În dreapta, încep să se desfășure șesurile ondulate ale Dobrogei. vlahuță, r. p. 33, cf. barcianu, alexi, w. Tablele cumpărate din comerț sînt mai mult sau mai puțin bombate sau ondulate. orbonaș, mec. 200, cf. ds. De mii de ani... [viile] acoperă aceste pămînturi ondulate. bogza, c. o. 381. Considerăm acest relief, larg bombat și ondulat, ca fiind o singură peneplenă. mg i, 153. ♦ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. În fund se zăresc, lin ondulate, albăstrii, coamele munților. vlahuță, s. a. iii, 398. Soarele, ca o colosală sprînceană de aur curat, se ridica de după linia neagră și ondulată a munților. hogaș, dr. i, 63. Molozurile sînt netrebnice rămășiți, de care nimeni nu se mai atinge; apele cerului și vînturile urmează a le împrăștia și a le asemăna cu linia ușor ondulată a podișului. sadoveanu, o. xvi, 11. ◊ (Adverbial) [Suveica] depune bătătura ondulat. ionescu-muscel, țes. 514. ♦ (Rar, despre mișcări) Mlădios, unduios. A trecut drumul din cîteva salturi ondulate. cazimir, gr. 35. 2. (Despre păr) Buclat, inelat, încrețit. Lat era romanul în spete – ondulat Avea părul. macedonski, o. i, 13. Pe umeri îi cad plete ondulate. vlahuță, o. a. 441. Un domn înalt și spătos, cu părul cărunt, ondulat. c.petrescu,o. p. i, 29. O văd și astăzi... cu părul cănit, ondulat cu drotul, pieptănat cu cărare. brăescu, a. 20. Cu părul blond și ondulat de parcă ar fi ieșit de la frizer. beniuc, m. c. i, 89. Își trecuse mîna care tremura puțin prin părul ondulat. demetrius, a. 210. – PI.: ondulați, -te. – Și: (popular) undulat, -ă (marin, pr. i, 177/6, barcianu, alexi, w.), ondolat, -ă (com. din cluj, dej, gherla, orăștie, berzovia – reșița și din cacova – oravița) adj. – v. ondula.