ondulat, ~ă a [At: MARIN PR. I 177/6 / V: (reg) un~, ondol~ / Pl: ~ați, ~e / E: ondula] 1 (D. o suprafață, o formă de relief etc) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor Si: (rar) ondulator² (1). 2 (D. linii, contururi etc.) Sinuos. 3 (Rar, d. mișcări) Mlădios. 4 (D. păr) Buclat.

*ONDULAT adj. p. ONDULA: în dreapta, încep să se desfășure șesurile ~e ale Dobrogei (VLAH.); păr ~.

ONDULAT, -Ă, ondulați, -te, adj. 1. (Despre un teren, despre suprafața unei ape etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor; ca unda. De mii de ani ele [viile] acoperă aceste pămînturi ondulate, fiind oamenilor cea mai știută înfățișare a lumii. BOGZA, C. O. 38. ◊ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. Apele cerului și vînturile urmează... a le asemăna [molozurile] cu linia ușor ondulată a podișului. SADOVEANU, O. L. 13. 2. (Despre păr) Buclat, inelat, cu ondulații. Un domn înalt și spătos, cu părul cărunt, ondulat, cu profilul precis. C. PETRESCU, O. P. I 29. Pe umeri îi cad plete ondulate. VLAHUȚĂ, O. A. 441. 3. (Despre obiecte de piele, de tablă etc.) În formă de valuri, cu curburi, vălurit.

ONDULAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ONDULA și A SE ONDULA. 2) (despre forme de relief) Care are mici diferențe de nivel, asemănătoare undelor. /v. a (se) ondula

ondolat, ~ă a vz ondulat

undulat, ~ă a vz ondulat

*undulát, -ă adj. (lat. undulatus). În formă de unde, de valurĭ: haĭnă undulată, păr undulat, teren undulat. – Fals ond-.

ondulații depoziționale (pl.), (engl.= ripple marks) structuri cu caracter → geopetal, născute la interfața unui corp de sedimente clastice mobile (nisipuri) cu mediul în care s-a acumulat (subacvatic sau subaerian). O.d. au aspect vălurit, simetric, în cazul celor generate de mișcarea valurilor și asimetric, în cazul celor generate de acțiunea unui curent de apă sau curent eolian. Funcție de factorul care le generează, ele se numesc o. de oscilații (valuri), o. de curent și o. eoliene; se diferențiază între ele și prin indicele de ondulare: raportul dintre lungimea de undă, L, a unei ondulații (distanța pe orizontală dintre două depr. succesive) și înălțimea H (distanța pe verticală între vârful crestei și fundul depr.). Sin. ripple marks. onlap (engl.), tip de discordanță în stratigrafia seismică situată la limita inf. a unei secvențe de strate orizontale sau slab înclinate, dispusă peste o secvență subiacentă cu înclinare mai mare. V. și downlap, toplap.

ONDULAT adj. 1. v. unduios. 2. buclat, cârlionțat, creț, inelat, încrețit, (rar) zulufat, (prin Olt. și Munt.) scârlionțat, (prin Olt.) scârcior. (Păr ~.)

ONDULAT adj. 1. ondulatoriu, unduios, unduitor, (înv.) ondulos. (Suprafața ~ a unei ape.) 2. buclat, cîrlionțat, creț, inelat, încrețit, (rar) zulufat, (prin Olt. și Munt.) scîrlionțat, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.)

ONDULAT, -Ă adj. 1. (Despre o suprafață, despre o formă de relief etc.) Cu ușoare diferențe de nivel asemănătoare undelor; ca undele. v. învălurat. cf. marin, pr. i, 177/6. Plasa Ocolului este foarte ondulată cu dealuri și văi. i. ionescu, m. 41. În dreapta, încep să se desfășure șesurile ondulate ale Dobrogei. vlahuță, r. p. 33, cf. barcianu, alexi, w. Tablele cumpărate din comerț sînt mai mult sau mai puțin bombate sau ondulate. orbonaș, mec. 200, cf. ds. De mii de ani... [viile] acoperă aceste pămînturi ondulate. bogza, c. o. 381. Considerăm acest relief, larg bombat și ondulat, ca fiind o singură peneplenă. mg i, 153. ♦ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. În fund se zăresc, lin ondulate, albăstrii, coamele munților. vlahuță, s. a. iii, 398. Soarele, ca o colosală sprînceană de aur curat, se ridica de după linia neagră și ondulată a munților. hogaș, dr. i, 63. Molozurile sînt netrebnice rămășiți, de care nimeni nu se mai atinge; apele cerului și vînturile urmează a le împrăștia și a le asemăna cu linia ușor ondulată a podișului. sadoveanu, o. xvi, 11. ◊ (Adverbial) [Suveica] depune bătătura ondulat. ionescu-muscel, țes. 514. ♦ (Rar, despre mișcări) Mlădios, unduios. A trecut drumul din cîteva salturi ondulate. cazimir, gr. 35. 2. (Despre păr) Buclat, inelat, încrețit. Lat era romanul în spete – ondulat Avea părul. macedonski, o. i, 13. Pe umeri îi cad plete ondulate. vlahuță, o. a. 441. Un domn înalt și spătos, cu părul cărunt, ondulat. c.petrescu,o. p. i, 29. O văd și astăzi... cu părul cănit, ondulat cu drotul, pieptănat cu cărare. brăescu, a. 20. Cu părul blond și ondulat de parcă ar fi ieșit de la frizer. beniuc, m. c. i, 89. Își trecuse mîna care tremura puțin prin părul ondulat. demetrius, a. 210. – PI.: ondulați, -te. – Și: (popular) undulat, -ă (marin, pr. i, 177/6, barcianu, alexi, w.), ondolat, -ă (com. din cluj, dej, gherla, orăștie, berzovia – reșița și din cacova – oravița) adj. – v. ondula.