3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONÁNIE1, onanii, s. f. (Reg.) Om urât, slut, pocitanie; arătare. – Et. nec.

ONÁNIE1, onanii, s. f. (Reg.) Om urât, slut, pocitanie; arătare. – Et. nec.

ONANÍE2 s. f. 1. Producere a plăcerii sexuale, la bărbat, prin autoexcitare; masturbație, onanism, malahie. 2. Fig. Vorbărie goală, muncă ineficientă. – Din lat. onania, germ. Onanie.

ONANÍE2 s. f. Anomalie sexuală care constă în obținerea orgasmului prin autoexcitație (de obicei manuală); masturbație, onanism, malahie. – Din lat. onania, germ. Onanie.

ONÁNIE, onanii, s. f. (Regional, urmat de obicei de determinarea «de om») Om slut, pocitanie, arătare. Măi! da al dracului onanie de om e și acesta, zise Harap-Alb. CREANGĂ, P. 242. Vine o onanie de om mititel ca de-o palmă, cu o barbă cît un cot. ȘEZ. 201.

ONANÍE s. f. 1. masturbație; onanism. 2. (fig.) vorbărie goală, muncă neeficientă. (< lat. onania, germ. Onanie)

ONANÍE f. Autoexcitare artificială a organelor sexuale pentru obținerea orgasmului; masturbație. /<lat. onania, germ. Onanie

onànie f. Mold. ființă slabă și urîtă, pocitură: a dracului onanie de om e și acesta CR. [Cf. rut. OMANA, vedenie amăgitoare].

nánie și onánie f. (d. vgr. nánnos = nános, pitic cu art. masc. o). Mold. Est. Arătare, monstru: parcă ești altă nanie cu haĭna asta!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onánie1 (pocitanie) (reg.) (-ni-e) s. f., art. onánia (-ni-a), g.-d. art. onániei; pl. onánii, art. onániile (-ni-i-)

onaníe2 (anomalie sexuală) s. f., art. onanía, g.-d. onaníi, art. onaníei

onaníe (anomalie sexuală) s. f., art. onanía, g.-d. onaníi, art. onaníei

onánie (pocitanie) s. f. (sil. -ni-e), art. onánia (sil. -ni-a), g.-d. art. onániei; pl. onánii, art. onániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ONANÍE s. masturbare, masturbație, onanism, (înv.) malahie.

ONANIE s. masturbare, masturbație, onanism, (înv.) malahie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

onánie (onánii), s. f. – Stîrpitură, avorton. – Var. nanie. Probabil din ngr. νάννος, „pitic”, cu aglutinarea art. o, cf. omidă (Philippide, Principii, 107; Scriban). Der. de la personajul biblic Onan (Bogrea, Dacor., IV, 836; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171) este mai incertă din punct de vedere semantic și istoric.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Onanie
Onanie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Onanie
Intrare: onanie (masturbație)
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onanie
  • onania
plural
genitiv-dativ singular
  • onanii
  • onaniei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: onanie (om urât)
onanie1 (on'anie) substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onanie
  • onania
plural
  • onanii
  • onaniile
genitiv-dativ singular
  • onanii
  • onaniei
plural
  • onanii
  • onaniilor
vocativ singular
plural

onanie (masturbație)

etimologie:

onanie (om urât)

  • 1. regional Om urât, slut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arătare pocitanie 2 exemple
    exemple
    • Măi! da al dracului onanie de om e și acesta, zise Harap-Alb. CREANGĂ, P. 242.
      surse: DLRLC
    • Vine o onanie de om mititel ca de-o palmă, cu o barbă cît un cot. ȘEZ. 201.
      surse: DLRLC

etimologie: