ONANÍE² s. f. 1. Producere a plăcerii sexuale, la bărbat, prin autoexcitare; masturbație, onanism, malahie. 2. Fig. Vorbărie goală, muncă ineficientă. – Din lat. onania, germ. Onanie.

onanie¹ sf [At: ȘĂINEANU / V: (iuz) ~ne, n~^[1] / E: Onan] (Reg) 1 Om pipernicit și urât Si: pocitanie. 2-3 (Pop; îe) Ei, ~! Exclamație care exprimă (surpriză sau) nemulțumire. 4 (Pop; îe) A spune ~nanii A spune minciuni.

onanie² sf [At: CORNEA, G. I, 22/18 / Pl: ~ii / E: lat onania, ger Onanie] Anomalie constând în provocarea artificială a satisfacției sexuale Si: onanism, (înv) malahie.

ONANÍE² s. f. Anomalie sexuală care constă în obținerea orgasmului prin autoexcitație (de obicei manuală); masturbație, onanism, malahie. – Din lat. onania, germ. Onanie.

ONÁNIE, onanii, s. f. (Regional, urmat de obicei de determinarea «de om») Om slut, pocitanie, arătare. Măi! da al dracului onanie de om e și acesta, zise Harap-Alb. CREANGĂ, P. 242. Vine o onanie de om mititel ca de-o palmă, cu o barbă cît un cot. ȘEZ. 201.

ONANÍE s. f. 1. masturbație; onanism. 2. (fig.) vorbărie goală, muncă neeficientă. (< lat. onania, germ. Onanie)

ONANÍE f. Autoexcitare artificială a organelor sexuale pentru obținerea orgasmului; masturbație. /<lat. onania, germ. Onanie

onànie f. Mold. ființă slabă și urîtă, pocitură: a dracului onanie de om e și acesta CR. [Cf. rut. OMANA, vedenie amăgitoare].

onánie, V. nanie.

onane sf vz onanie¹

nánie și onánie f. (d. vgr. nánnos = nános, pitic cu art. masc. o). Mold. Est. Arătare, monstru: parcă ești altă nanie cu haĭna asta!

onanie² (pocitanie) (reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. onania (desp. -ni-a), g.-d. art. onaniei; pl. onanii, art. onaniile (desp. -ni-i-)

onanie¹ (masturbație) s. f., art. onania, g.-d. onanii, art. onaniei

onanie² (anomalie sexuală) s. f., art. onania, g.-d. onanii, art. onaniei

onanie¹ (pocitanie) (reg.) (-ni-e) s. f., art. onania (-ni-a), g.-d. art. onaniei; pl. onanii, art. onaniile (-ni-i-)

onánie (pocitanie) s. f. (sil. -ni-e), art. onánia (sil. -ni-a), g.-d. art. onániei; pl. onánii, art. onániile (sil. -ni-i-)

onaníe (anomalie sexuală) s. f., art. onanía, g.-d. onaníi, art. onaníei

ONANÍE s. masturbare, masturbație, onanism, (înv.) malahie.

ONANIE s. masturbare, masturbație, onanism, (înv.) malahie.

onánie (onánii), s. f. – Stîrpitură, avorton. – Var. nanie. Probabil din ngr. νάννος, „pitic”, cu aglutinarea art. o, cf. omidă (Philippide, Principii, 107; Scriban). Der. de la personajul biblic Onan (Bogrea, Dacor., IV, 836; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171) este mai incertă din punct de vedere semantic și istoric.

Onanie v. Anania I 1.