masturbație sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr masturbation] Onanism.

MASTURBAȚIE s. f. provocare a orgasmului prin autoexcitația organelor sexuale; onanie, chiromanie. ◊ ~ psihică = obținerea satisfacției sexuale prin simpla exacerbare imaginativă. (< fr. masturbation, lat. masturbatio)

MASTURBAȚIE ~i f. Autoexcitare artificială a organelor sexuale pentru obținerea orgasmului; onanie; onanism. /<fr. masturbation

masturbațiune sf vz masturbație

masturbație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. masturbația (desp. -ți-a), g.-d. art. masturbației; pl. masturbații, art. masturbațiile (desp. -ți-i-)

masturbație (-ți-e) s. f., art. masturbația (-ți-a), g.-d. art. masturbației; pl. masturbații, art. masturbațiile (-ți-i-)

masturbație s. f. (sil. -ți-e), art. masturbație (sil. -ți-a), g.-d. art. masturbației; pl. masturbații, art. masturbațiile (sil. -ți-i-)

MASTURBÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Provocarea propriei plăceri sexuale sau a unei alte persoane prin excitarea manuală a organelor sexuale externe. Nu este considerată un fenomen patologic decât dacă, acompaniată de fantasme, este preferată coitului normal. Fenomen tranzitoriu în adolescență, mijloc terapeutic folosit de sexologi în disfuncțiile sexuale. V. onanie.

MASTURBAȚIE s. v. onanie.

MASTURBAȚIE s. masturbare, onanie, onanism, (înv.) malahie.

MASTURBÁȚIE s. f. (Rar) Masturbare. Cf. POLIZU, ALEXI, W. - Pl.: masturbații. - Și: masturbațiúne s. f. COSTINESCU, LM, BIANU, D. S. - Din fr. masturbation.

MASTURBAȚIÚNE s. f. v. masturbație.