4 intrări

school Articole pe această temă:

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.

OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.

omeți [At: PSALT. 127 / V: (reg) ~eti[1], a, (îrg) omăta / Pzi: esc / E: omeț] 1-2 vtr (Îrg) A (se) acoperi cu omăt Si: a (se) înzăpezi, a (se) troieni. 3 vi (Reg) A viscoli.

  1. Lipsește referința încrucișată pentru această variantă. — LauraGellner

OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.[1]

  1. În original: [Pl. și (m.) omeț], evident greșit. — LauraGellner

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s. f.] – Lat. passer.

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s. f.] – Lat. passer.

omăt1 smn [At: HERODOT (1645) 99 / V: (îvr) um~, (reg) homet[1], homete, omat, omet, omete, omeț, umet, umete / Pl: ~uri, (rar) ~ete, ~eți / E: ucr обмет] 1 (Pop) Zăpadă. 2 (Reg) Troian. 3 (Reg) Spumă de albuș de ou.

  1. Lipsește în original o definiție proprie pentru această variantă — LauraGellner

omet2 sn [At: PSALT. 280 / V: (înv) omăt / E: slv омєтъ] (Înv) Margine.

OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.

OMẮT, omături, s. n. (Regional) Zăpadă; nea. Streșinile picurau și soarele împrăștia deasupra Măgurei, pe omături, o strălucire orbitoare. SADOVEANU, B. 90. Tremură omătul pe livadă, Cînd de departe-un lup își taie cale Și-și strigă nopții patima flămîndă. GOGA, C. P. 18. Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare. ALECSANDRI, P. A. 160. ◊ Fig. Cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vînt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate. EMINESCU, O. IV 126. Omătul mieilor v. miel. Pasărea-omătului v. pasăre.

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. Vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene și cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Toate păsările dorm, Numai eu nu mai am somn! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Nu da pasărea din mînă pentru cea de pe gard (= nu lăsa să-ți scape un lucru sigur pentru unul îndoielnic). Toată pasărea pe limba ei piere (= fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale). ◊ Pasăre de curte v. curte. Pasăre călătoare v. călător (3). Pasăre măiastră v. măiestru. ◊ Fig. Pasăre de fier = avion. Trăim într-un veac în care... păsări de fier brăzdează văzduhul. SADOVEANU, E. 62. Lapte de pasăre v. lapte. 2. Compuse: pasăre-muscă = colibri (Trochilus palia). Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214; pasărea-omătului = pasăre mică, cu pene de diferite culori, predominînd culoarea albă; trăiește în munții Carpați și rareori la șes (Montifringilla nivalis, Fringilla nivalis). Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386; pasărea-paradisului v. paradis; pasărea-cînepei = cînepar; pasărea-morții = cucuvea; pasăre-tătărască = nagîț; pasăre-țigănească = codobatură. – Pl. și: pasări (BUJOR, S. 90, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219). – Variantă: pásere, paseri (SADOVEANU, O. II 540, GÎRLEANU, L. 42, ISPIRESCU, L. 17), s. f.

OMẮT ~uri n. pop. Precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață); zăpadă; nea. /<sl. ometu

OMĂT s. m. și n. (Mold., Criș.,, Trans. N, Trans. SV) Zăpadă. A: Pogorî ploaie sau omăt din ceriu. DM, 3v. A lui iaste soarele și luna, stealele ceriului și stihiile ... grindina, omeții, ploile. ALF., 6r; cf. DOSOFTEI, PS.; PAT. 1685, 14r, 14v; CANTEMIR, HR.; N. COSTIN; NCCD, 264; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PAT. 1742, 234r, 234v; VP, 56r; B 1774, 22v, 30r; B 1775, 83^P{r}; CRON. SEC. XVIII, 13r. C: A doua dzi le plouă Dumnedzău mană din ceri, albă ca omătul. CRON. ante 1730, 84v. De vor fi păcatele voastre ca văpsite, ca omătul le voi albi. M 1704, 83v. E frumoasă și lată-n șele, Ca omătu' albă-n ptiele. CÎNTECE, 5r. // B: Au căzut preste mine ca niște omăt sau gheață înghețată. BIBLIA (1688). Forme gramaticale: nom. pl. omeți (N. COSTIN; CRON. SEC. XVIII, 13r), omeții (ALF., 6r); gen. pl. omeților (CANTEMIR, HR.). Etimologie: ucr. obmet „măturare; pospai”. Cf. n e a.

omăt n. 1. Mold. și Tr. zăpadă: iarba pare de omăt EM.; 2. spumă din bătutul albușului ouălor pentru cozonaci. [Bulg. OMET, derivat din slav. OMETATI, a zăcea (cf. zăpadă)].

arată toate definițiile

Intrare: omeți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omeți
  • omețire
  • omețit
  • omețitu‑
  • omețind
  • omețindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • omețește
(să)
  • omețească
  • omețea
  • omeți
  • omețise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • omețesc
(să)
  • omețească
  • omețeau
  • omeți
  • omețiseră
omăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omeța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: omăt
omăt1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omături
  • omăturile
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omături
  • omăturilor
vocativ singular
plural
omăt2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M33)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omeți
  • omeții
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omeți
  • omeților
vocativ singular
plural
omăt3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular
plural
Intrare: omet (zăpadă, tiv)
omet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular
plural
omet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • ometuri
  • ometurile
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • ometuri
  • ometurilor
vocativ singular
plural
omet3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omeți
  • omeții
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omeți
  • omeților
vocativ singular
plural
Intrare: pasărea-omătului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasărea-omătului
plural
genitiv-dativ singular
  • păsării-omătului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omeți omăta omeța regional

etimologie:

  • omăt
    surse: DEX '98 DEX '09

omăt

  • exemple
    • Streșinile picurau și soarele împrăștia deasupra Măgurei, pe omături, o strălucire orbitoare. SADOVEANU, B. 90.
      surse: DLRLC
    • Tremură omătul pe livadă, Cînd de departe-un lup își taie cale Și-și strigă nopții patima flămîndă. GOGA, C. P. 18.
      surse: DLRLC
    • Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare. ALECSANDRI, P. A. 160.
      surse: DLRLC
    • figurat Cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vînt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate. EMINESCU, O. IV 126.
      surse: DLRLC

etimologie:

pasărea-omătului

  • 1. Pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386.
      surse: DLRLC

etimologie: