2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFENSÁT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa.

OFENSÁT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa.

ofensat, ~ă a [At: CARAGIALE, O. V. 182 / Pl: ~ați, ~e / E: ofensa] 1 Care a suferit o ofensă Si: insultat, jignit. 2 Supărat.

OFENSÁT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit, o ofensă; insultat, jignit, supărat. Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. PAS, Z. I 79. ◊ (Substantivat) Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255.

ofensat a. și m. care a primit o ofensă.

*ofensát, -ă adj. și s. Acela care a suferit ofensa: în duel, alegerea armelor e a ofensatuluĭ.

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.

ofensa [At: CALENDAR (1855), 75 / V: (înv) ofan~ / Pzi: ~sez / E: fr offenser] 1 vt A aduce cuiva o ofensă Si: a insulta, a jigni. 2 vr (Fam) A se supăra, simțindu-se jignit.

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) Refl. A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!

OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].

OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)

A SE OFENSÁ mă ~éz intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser

A OFENSÁ ~éz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser

ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.

*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ofensá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofenseáză

ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. și pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenséze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OFENSAT adj. insultat, jignit, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, rănit, (livr. fig.) lezat. (Om ~.)

OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.

arată toate definițiile

Intrare: ofensat
ofensat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofensat
  • ofensatul
  • ofensatu‑
  • ofensa
  • ofensata
plural
  • ofensați
  • ofensații
  • ofensate
  • ofensatele
genitiv-dativ singular
  • ofensat
  • ofensatului
  • ofensate
  • ofensatei
plural
  • ofensați
  • ofensaților
  • ofensate
  • ofensatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ofensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofensa
  • ofensare
  • ofensat
  • ofensatu‑
  • ofensând
  • ofensându‑
singular plural
  • ofensea
  • ofensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofensez
(să)
  • ofensez
  • ofensam
  • ofensai
  • ofensasem
a II-a (tu)
  • ofensezi
(să)
  • ofensezi
  • ofensai
  • ofensași
  • ofensaseși
a III-a (el, ea)
  • ofensea
(să)
  • ofenseze
  • ofensa
  • ofensă
  • ofensase
plural I (noi)
  • ofensăm
(să)
  • ofensăm
  • ofensam
  • ofensarăm
  • ofensaserăm
  • ofensasem
a II-a (voi)
  • ofensați
(să)
  • ofensați
  • ofensați
  • ofensarăți
  • ofensaserăți
  • ofensaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofensea
(să)
  • ofenseze
  • ofensau
  • ofensa
  • ofensaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ofensat

  • 1. Care a suferit o ofensă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insultat jignit supărat 2 exemple
    exemple
    • Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. PAS, Z. I 79.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ofensa
    surse: DEX '98 DEX '09

ofensa

  • 1. A aduce cuiva o ofensă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: insulta jigni vexa 3 exemple
    exemple
    • Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43.
      surse: DLRLC
    • Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482.
      surse: DLRLC

etimologie: