2 intrări

20 de definiții

OFENSÁT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa.

OFENSÁT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa.

OFENSÁT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit, o ofensă; insultat, jignit, supărat. Nu mai vrei să vezi copii ofensați și flămînzi. PAS, Z. I 79. ◊ (Substantivat) Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255.

ofensat a. și m. care a primit o ofensă.

*ofensát, -ă adj. și s. Acela care a suferit ofensa: în duel, alegerea armelor e a ofensatuluĭ.

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) Refl. A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!

ofensá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofenseáză

ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. și pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenséze

OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.

OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].

OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)

A SE OFENSÁ mă ~éz intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser

A OFENSÁ ~éz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser

ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.

*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin [!] vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

OFENSÁT adj. insultat, jignit, ultragiat, (livr.) vexát, (fig.) atíns, rănít, (livr. fig.) lezát. (Om ~.)

OFENSÁ vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atínge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)

Intrare: ofensat
ofensat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ofensat ofensatul ofensa ofensata
plural ofensați ofensații ofensate ofensatele
genitiv-dativ singular ofensat ofensatului ofensate ofensatei
plural ofensați ofensaților ofensate ofensatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ofensa
ofensa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ofensa ofensare ofensat ofensând singular plural
ofensea ofensați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ofensez (să) ofensez ofensam ofensai ofensasem
a II-a (tu) ofensezi (să) ofensezi ofensai ofensași ofensaseși
a III-a (el, ea) ofensea (să) ofenseze ofensa ofensă ofensase
plural I (noi) ofensăm (să) ofensăm ofensam ofensarăm ofensaserăm, ofensasem*
a II-a (voi) ofensați (să) ofensați ofensați ofensarăți ofensaserăți, ofensaseți*
a III-a (ei, ele) ofensea (să) ofenseze ofensau ofensa ofensaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)