3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.

OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.

of [At: N. TEST. (1648), 95v/25 / V: (asr) oh i / Pl: (13-14) ~uri / E: fo] Exclamație care exprimă: 1 i Durere. 2 i Mâhnire. 3 i Milă. 4 i Necaz. 5 i Regret. 6 i Scârbă. 7 i Admirație. 8 i Entuziasm. 9 i Dorință. 10 i Rugăminte. 11 i Mirare. 12 i (Are) Exclamație care precedă și întărește o afirmație sau o constatare. 13 sn (Arg; îe) A da pe ~ A da pe gratis. 14 sn Tristețe.

OF interj. (Și în forma oh) Exclamație care exprimă sentimente ca: a) durere, amărăciune, mîhnire, regret; deznădejde; necaz, ciudă. Of! crăișorule! crede-mă că, să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. Of! of! am rămas, iar cu piatra-n casă. ALECSANDRI, T. I 49. Oh! cînd ar voi femeile să știe ce înaltă solie au primit. NEGRUZZI, S. I 56; b) scîrbă, dezgust. Oh, eu nu, nu-i mai pot suferi! DRĂGHICI, R. 73. ♦ (Substantivat, n., cu pl. of uri) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Zi-i, mă, că mă arde la inimă!... Și în niște of uri lungi, trăgănate, cu întorsături de gîtlej, își tremurau țiganii cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. Își dădea seama că a pus între Manlache și Rusandra un stăvilar de neurnit, care-l răzbuna și de oful inimii lui. POPA, V. 290. Oricine are nevricale și ofuri la inimă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 177. – Variantă: oh interj.

OF1 interj. (se folosește pentru a exprima durere, amărăciune, neplăcere, deznădejde, necaz, scârbă, dispreț, admirație, surprindere, mirare etc.). /Onomat.

OF2 ~uri n. 1) Sunet produs de o respirație adâncă și prelungită ca manifestare a unei dureri; suspin; oftat. ◊ A scoate ~uri a ofta. 2) Senzație de durere; suferință. ◊ A avea un ~ la inimă a fi amărât; a fi supărat; a suferi. /Onomat.

of! int. exprimă o durere mai ales sufletească. [Onomatopee].

of, interj. de durere orĭ de neplăcere: Of, răŭ mă doare! Of, ce plictiseală! V. ah, uf.

OFF s. n., adv. (Cin.) 1. S. n. Voce, dialog, zgomot produse în afara ecranului sau a scenei. 2. Adv. Din afara ecranului sau scenei. – Cuv. engl.

OH interj. v. of.

OFF adj. inv. (cinem.; despre o voce, un zgomot sau un dialog) din afara scenei, a ecranului. (< engl., fr., it. off)

off adv., adj. inv. (cuv. engl.; spect.) (Voce) din afara scenei, a ecranului ◊ „Remarcabilă scena în care Gino apelează la foruri superioare pentru a i se face dreptate și dialoghează desperat cu voci din «off». Săpt. 19 X 73 p. 12. ◊ „Acest rol e îmbucătățit în momente când eroul își povestește în gând tot ce vede, aude și socoate, pentru ca brusc vocea off să se oprească și personajul să vorbească normal, ca toți ceilalți.” R.lit. 20 XI 75 p. 17; v. și Cont. 14 XII 79 p. 8; v. și cine-verité (cf. fr., it. off; PR 1950, DPN 1972)

oh, interj. de durere și plictiseală: oh și tu acuma! V. of, ah.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: of (interj.)
of2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • of
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • oh
Intrare: of (s.n.)
of1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • of
  • oful
  • ofu‑
plural
  • ofuri
  • ofurile
genitiv-dativ singular
  • of
  • ofului
plural
  • ofuri
  • ofurilor
vocativ singular
plural
Intrare: off (adv.)
off2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • off
  • of‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

of (interj.) oh

  • 1. Exclamație care exprimă:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Of! crăișorule! crede-mă că, să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190.
        surse: DLRLC
      • Of! of! am rămas iar cu piatra-n casă. ALECSANDRI, T. I 49.
        surse: DLRLC
      • Oh! cînd ar voi femeile să știe ce înaltă solie au primit. NEGRUZZI, S. I 56.
        surse: DLRLC
    • 1.2. scârbă, dezgust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Oh, eu nu, nu-i mai pot suferi! DRĂGHICI, R. 73.
        surse: DLRLC
    • 1.3. admirație, entuziasm.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. o dorință, o rugăminte.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. mirare, surprindere.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

of (s.n.)

etimologie:

off (adv.)

etimologie: