OF! l. interj. Exprimă durerea, amărăciunea sufletului, desnădejdea, etc.: of! de-ar veni iarna, să te mai dau odată la școală undeva (CRG.). II. (pl. ofuri) sn. 1 Exclamațiune de durere, etc.. oftat: un ah! sau un of! bine trăgănat... înstărea pe fericitul Țigan care poseda piept sănătos și răsuflare lungă (ALECS.); Îi răspunde tot cu ~uri și cu bocet și plîngînd (SPER.) ¶ 2 Mîhnire adîncă, amărăciune, desnădejde: îmi luai lumea’n cap cu ~ul la inimă (FLOR.).