opțiuni
  • info

7 definiții pentru of (s.n.)

Explicative DEX

OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.

OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.

OF interj. (Și în forma oh) Exclamație care exprimă sentimente ca: a) durere, amărăciune, mîhnire, regret; deznădejde; necaz, ciudă. Of! crăișorule! crede-mă că, să aibi tu puterea mea, ai vîntura țările și mările. CREANGĂ, P. 190. Of! of! am rămas, iar cu piatra-n casă. ALECSANDRI, T. I 49. Oh! cînd ar voi femeile să știe ce înaltă solie au primit. NEGRUZZI, S. I 56; b) scîrbă, dezgust. Oh, eu nu, nu-i mai pot suferi! DRĂGHICI, R. 73. ♦ (Substantivat, n., cu pl. of uri) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Zi-i, mă, că mă arde la inimă!... Și în niște of uri lungi, trăgănate, cu întorsături de gîtlej, își tremurau țiganii cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. Își dădea seama că a pus între Manlache și Rusandra un stăvilar de neurnit, care-l răzbuna și de oful inimii lui. POPA, V. 290. Oricine are nevricale și ofuri la inimă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 177. – Variantă: oh interj.

OF2 ~uri n. 1) Sunet produs de o respirație adâncă și prelungită ca manifestare a unei dureri; suspin; oftat. ◊ A scoate ~uri a ofta. 2) Senzație de durere; suferință. ◊ A avea un ~ la inimă a fi amărât; a fi supărat; a suferi. /Onomat.

Ortografice DOOM

of1 (durere) s. n., pl. ofuri

of2 s. n., pl. ofuri

of s. n., pl. ofuri

Argou

a lua oful cuiva expr. (intl.) a ucide, a omorî.

Intrare: of (s.n.)
of1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • of
  • oful
  • ofu‑
plural
  • ofuri
  • ofurile
genitiv-dativ singular
  • of
  • ofului
plural
  • ofuri
  • ofurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

of, ofurisubstantiv neutru

  • 1. Oftat, suspin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: oftat suspin
    • format_quote Zi-i, mă, că mă arde la inimă!... Și în niște ofuri lungi, trăgănate, cu întorsături de gîtlej, își tremurau țiganii cîntecul. SADOVEANU, O. VI 208. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Amărăciune, deznădejde, durere, mâhnire, regret, suferință, tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: amărăciune deznădejde durere mâhnire regret suferință tristețe
      • format_quote Își dădea seama că a pus între Manlache și Rusandra un stăvilar de neurnit, care-l răzbuna și de oful inimii lui. POPA, V. 290. DLRLC
      • format_quote Oricine are nevricale și ofuri la inimă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 177. DLRLC
    • 1.2. Dorință neîmplinită. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.