4 intrări
- Ocean
- ocean (s.m.)
- ocean (s.n.)
- ocean(o) oceano ocean
39 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.
ocean1 sm [At: VARLAAM, C. 229 / Pl: ~i / E: cf ocină] (Înv) Moștenitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocean2 sn [At: M. COSTIN, O. 252 / V: (înv) oche~, ocheian, oțe~, (nob) oze~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: ngr Ωκεανός, lat oceanus, ger Ozean, rs океан, fr océan] 1 Vastă întindere de apă sărată, care ocupă suprafețele dintre continente. 2 (Îs) ~ul planetar Totalitate a oceanelor și a mărilor cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. 3 (Fig; udp „de”) Întindere nemărginită Si: imensitate, noian.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. Întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată stătătoare, care ocupă suprafețele dintre continente. Oceanul Pacific. ▭ Oceanul geme, urlă groaznic Insula se zguduie-n temei. BENIUC, V. 40. De ce plecase însă de bunăvoie Lara, Lăsînd în părăsire căminul său și țara, Spre-a merge peste-oceane cu țărm necunoscut? MACEDONSKI, O. I 257. ♦ Fig. Noian, imensitate. Luna căzuse într-un ocean de întuneric. SADOVEANU, O. III 607. Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112. – Pronunțat: o-cean.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCEÁN s.n. Întindere vastă de apă sărată care acoperă suprafețele dintre continente. ◊ Ocean planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. ♦ (Fig.) Întindere nemărginită. // (În forma oceano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. [Pron. o-cean, pl. -ne, -nuri. / cf. fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCEÁN1 [-CEAN] s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCEÁN ~e n. 1) Vastă întindere de apă sărată, care ocupă spațiul dintre continente. 2) fig. Întindere sau mulțime nemărginită. ◊ ~ul planetar (sau mondial) totalitate a oceanelor și mărilor de pe globul pământesc care comunică între ele. [Sil. -cean] /<lat. oceanus, fr. océan, germ. Ozean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocean n. 1. vastă întindere de apă sărată ce acopere trei sferturi din suprafața globului: Oceanul se divide în Atlantic, Înghețat, Pacific; 2. fig. mare cantitate sau întindere: oceane de stele EM. oceanul de ninsoare AL. ocean de neamuri BĂLC.; 3. fig. abis: m’afund în oceanul de noapte și tăcere AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) *oceán (ea 2 sil.) n., pl. ane (lat. océanus [și ca adj. máre océanum], oceanu Atlantic, d. vgr. okeanós, după numele unuĭ zeŭ). Vastă întindere de apă sărată care acopere cea maĭ mare parte a pămîntuluĭ. O parte din această întindere, dar mult maĭ mare de cît marea: îs cincĭ oceane (Glacial de Nord și de Sud, Atlantic, Pacific și Indian). Fig. Vastă întindere în general, mare: un ocean de verdeață, de ninsoare, de popoare; oceanu pasiunilor. – Maĭ vechĭ și ocheán (ea 2 silabe), după ngr. V. noĭan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) oceán m., pl. enĭ (vsl. otĭčĭnŭ, al tatăluĭ, de tată. V. ocină). Dos. Moștenitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ochean2 sn vz ocean2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocheian sn vz ocean2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțean sn vz ocean2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ozean sn vz ocean2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCEANO- v. ocean.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCEAN2(O)- elem. „ocean, mare”. (< fr. océan/o/-, cf. lat. oceanus, gr. okeanos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Atlantic (Oceanul) m. imensă întindere de apă între Europa, Africa și America, străbătută de trei cabluri submarine, cari pun în comunicațiune Lumea Veche cu cea Nouă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Pacific (Oceanul) n. mare vastă între Azia și America, descoperită în 1513 de Balboa: dobândi acest nume dela Magelan, care a pătruns acolo în 1520.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
oceán (-cean) s. n., pl. oceáne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M22) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: o-cean
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocean (s.n.)
- 1. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exempleexemple
- Oceanul Pacific.surse: DLRLC
- Oceanul geme, urlă groaznic Insula se zguduie-n temei. BENIUC, V. 40.surse: DLRLC
- De ce plecase însă de bunăvoie Lara, Lăsînd în părăsire căminul său și țara, Spre-a merge peste-oceane cu țărm necunoscut? MACEDONSKI, O. I 257.surse: DLRLC
- 1.1. Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă.surse: DEX '09 DEX '98 DN
- exemple
- Luna căzuse într-un ocean de întuneric. SADOVEANU, O. III 607.surse: DLRLC
- Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba latină oceanussurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba germană Ozeansurse: DEX '98 DEX '09
- limba franceză océansurse: DEX '09 DEX '98 DN
ocean(o) oceano ocean
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”.surse: DN