6 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.

ocean1 sm [At: VARLAAM, C. 229 / Pl: ~i / E: cf ocină] (Înv) Moștenitor.

ocean2 sn [At: M. COSTIN, O. 252 / V: (înv) oche~, ocheian, oțe~, (nob) oze~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: ngr Ωκεανός, lat oceanus, ger Ozean, rs океан, fr océan] 1 Vastă întindere de apă sărată, care ocupă suprafețele dintre continente. 2 (Îs) ~ul planetar Totalitate a oceanelor și a mărilor cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. 3 (Fig; udp „de”) Întindere nemărginită Si: imensitate, noian.

OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. Întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.

OCEÁN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată stătătoare, care ocupă suprafețele dintre continente. Oceanul Pacific.Oceanul geme, urlă groaznic Insula se zguduie-n temei. BENIUC, V. 40. De ce plecase însă de bunăvoie Lara, Lăsînd în părăsire căminul său și țara, Spre-a merge peste-oceane cu țărm necunoscut? MACEDONSKI, O. I 257. ♦ Fig. Noian, imensitate. Luna căzuse într-un ocean de întuneric. SADOVEANU, O. III 607. Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112. – Pronunțat: o-cean.

OCEÁN s.n. Întindere vastă de apă sărată care acoperă suprafețele dintre continente. ◊ Ocean planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. ♦ (Fig.) Întindere nemărginită. // (În forma oceano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. [Pron. o-cean, pl. -ne, -nuri. / cf. fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos].

OCEÁN1 [-CEAN] s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)

OCEÁN ~e n. 1) Vastă întindere de apă sărată, care ocupă spațiul dintre continente. 2) fig. Întindere sau mulțime nemărginită. ◊ ~ul planetar (sau mondial) totalitate a oceanelor și mărilor de pe globul pământesc care comunică între ele. [Sil. -cean] /<lat. oceanus, fr. océan, germ. Ozean

ocean n. 1. vastă întindere de apă sărată ce acopere trei sferturi din suprafața globului: Oceanul se divide în Atlantic, Înghețat, Pacific; 2. fig. mare cantitate sau întindere: oceane de stele EM. oceanul de ninsoare AL. ocean de neamuri BĂLC.; 3. fig. abis: m’afund în oceanul de noapte și tăcere AL.

1) oceán m., pl. enĭ (vsl. otĭčĭnŭ, al tatăluĭ, de tată. V. ocină). Dos. Moștenitor.

2) *oceán (ea 2 sil.) n., pl. ane (lat. océanus [și ca adj. máre océanum], oceanu Atlantic, d. vgr. okeanós, după numele unuĭ zeŭ). Vastă întindere de apă sărată care acopere cea maĭ mare parte a pămîntuluĭ. O parte din această întindere, dar mult maĭ mare de cît marea: îs cincĭ oceane (Glacial de Nord și de Sud, Atlantic, Pacific și Indian). Fig. Vastă întindere în general, mare: un ocean de verdeață, de ninsoare, de popoare; oceanu pasiunilor. – Maĭ vechĭ și ocheán (ea 2 silabe), după ngr. V. noĭan.

achián[1] sn vz ocean

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

OCEAN2(O)- elem. „ocean, mare”. (< fr. océan/o/-, cf. lat. oceanus, gr. okeanos)

Atlantic (Oceanul) m. imensă întindere de apă între Europa, Africa și America, străbătută de trei cabluri submarine, cari pun în comunicațiune Lumea Veche cu cea Nouă.

Pacific (Oceanul) n. mare vastă între Azia și America, descoperită în 1513 de Balboa: dobândi acest nume dela Magelan, care a pătruns acolo în 1520.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocean (desp. -cean) s. n., pl. oceane; abr. Oc.

oceán s. n. (sil. -cean), pl. oceáne

!Atlantic/Oceanul ~ (desp. A-tlan-, O-cea-) s. propriu n. art.

!Pacific (Oceanul ~) (desp. -cea-) s. propriu n. art.

*Atlantic/Oceanul ~ (A-tlan-, -cea-) s. propriu n.

*Pacific/Oceanul ~ (-cea-) s. propriu n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCEÁN s. (GEOGR.) 1. apă, (înv.) mare, noian. (Navighează pe ~ până în India.) 2. oceanul planetar = oceanul mondial; oceanul mondial v. oceanul planetar.

OCEAN s. (GEOGR.) (înv.) mare, noian. (Navighează pe ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oceán (oceáne), s. n. – Vastă întindere de apă sărată. – Var. (înv.) ochean. Fr. océan, și mai înainte din gr. ỏϰεανός (sec. XVII). – Der. oceanic, adj., din fr. océanique.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OCEANO- „ocean, mare”. ◊ gr. okeanos „ocean” > fr. océano-, engl. id. > rom. oceano-.~drom (v. -drom), adj., (despre specii acvatice) care migrează numai în inferiorul mediului marin; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în apa oceanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în oceanografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din mări și oceane. 2. Disciplină care tratează despre influența mediului marin asupra florei și faunei de la diferite adîncimi; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în oceanologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul oceanului planetar.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCEAN (sau BANABA), insulă vulcanică, în V Oc. Pacific (Oceania), la c. 90 km S de Ecuador. aparținând statului Kiribati (din 1979); 6 km2. Localit. pr.: Ooma. Alt. max.: 81 m. Plantații de cocotieri. Descoperită în 1804.

OCEAN (OKEANOS) (în mitologia greacă), divinitate marină, zeul „fluviului Ocean”, cel mai în vârstă din Titani; fiul Gaiei și al lui Uranus. Imaginat ca un fluviu ca înconjura întreg Pământul, fiind izvorul primordial al tuturor apelor. Căsătorit cu Thetis, va deveni tatăl oceanidelor.

OCEAN [óuʃən], Billy (pe numele adevărat Leslie Sebastian Charles) (n. 1950), muzician de soul britanic. Compoziții și pentru alți soliști. Succese cu: „Love Really hurt without You”, „Carribean Queen”.

OCEAN (< fr., lat.; {s} n. pr. gr. Okeanos) s. n. Vastă întindere de apă sărată, delimitată de mase continentale, Pe supr. Terrei există următoarele o.: Pacific, Atlantic, Indian, Arctic (sau Înghețat). În unele lucrări este menționat și un o. Antarctic sau Austral (care cuprinde de fapt extremitățile sudice ale celor trei principale oceane). Apa o. se caracterizează prin mișcări permanente reprezentate de valuri, curenți și maree. O. au suprafețe mult mai mari decât mările, prezintă numeroase fose (gropi) abisale, platformele continentale au proporțional o extensiune0 mai mică (ocupă c. 10-15% din supr. lor), iar salinitatea este mai puțin variată. Fundul o. este foarte neuniform, relieful subacvatic fiind format din platforme continentale, câmpii abisale, lanțuri (dorsale) montane, fose (gropi). ◊ Oceanul Planetar sau Mondial = totalitatea oceanelor și mărilor, care comunică larg între ele sau prin intermediul unor strâmtori, cu o supr. de 360.650.000 km2 (70,8% din supr. Terrei) și un volum de apă de 1.370 mil. km3 (97,5% din totalul hidrosferei), constituind obiectul de studiu al oceanografiei. Ad. medie: c. 3800 m; ad. max.: 11.033 (fosa Cook din Oc. Pacific). Salinitatea medie: 32‰ (aceasta variază în funcție de zonele climatice și de condițiile locale, între 38‰ în apele polare și 41‰ în G. ’Aqaba). Temp. apei scade (la suprafață) de la Ecuator (c. 27°C) la poli (-1,5°C), precum și spre adâncime (la 4.000 m. ad. atinge 1,6°C). Apa Oceanului Planetar este supusă forței de gravitație și de atracție a Lunii și Soarelui. Contribuie în mod substanțial la reglarea circuitului carbonului, prin capacitatea sa de a absorbi mari cantități de CO2 din atmosferă. O. Planetar are un rol foarte important în echilibrul natural al Terrei, fiind un rezervor termic major, un vast domeniu pentru numeroase viețuitoare și o bogată sursă de hrană și energie. Exploatarea tradițională a oceanelor și mărilor (pescuit, navigație etc.) a fost completată, în ultimele decenii, cu folosirea energiei mareelor și valurilor și mai ales cu exploatarea zăcămintelor de petrol din platformele continentale. ♦ Fig. Întindere nemărginită, imensitate; mulțime, noian.

INDIAN, OCEANUL ~ v. Oceanul Indian.

OCEANUL ARCTIC v. Arctic, Oceanul ~.

OCEANUL ATLANTIC v. Atlantic, Oceanul ~.

OCEANUL AUSTRAL (sau ANTARCTIC), vechea denumire a apelor oceanice ce înconjură Antarctida și care constituie părțile sudice ale oceanelor Pacific, Atlantic și Indian.

OCEANUL BOREAL v. Arctic, Oceanul ~.

OCEANUL INDIAN, ocean cuprins între Africa (la V), Asia (la N și NE), Australia (la E) și Antarctica (la S), care comunică larg cu Oc. Atlantic, în zona de S a Capului Bunei Speranțe, și cu Oc. Pacific prin intermediul strâmtorilor și al mărilor din Arh. Malaez și prin zona de la S de Tasmania; 73,4 mil. km2 (74,9 mil. km2, cu mările mărginașe – al treilea ca mărime, după Oc. Pacific și Atlantic). Ad. max.: 7.450 m (fosa Java). Ad. medie: 3.897 m. În partea centrală a fundului oceanului se află un lanț muntos submarin, care se prelungește spre S cu câteva ramificații. În V se află ins. Madagascar, iar în N ins. Ceylon. În cadrul O.I. se află arhipelagul Andaman și Nicobar, Lakshadweep, Maldive, Mscarene, Seychelles ș.a. Mările mărginașe, sunt: Marea Roșie, Marea Arabiei, Marea Andaman, Marea Timor. Golfuri: Aden, Oman, Persic, Bengal. Salinitate medie: 33-36,5‰. În N sunt curenți marini determinați de musoni, iar în S se formează un curent alizeic cu două ramuri: al Mozambicului și al Madagascarului. Prin O.I. trec importante linii de navigație maritimă care leagă Europa de Asia de S, SE și E, cu Australia și Africa de E.

OCEANUL ÎNGHEȚAT v. Arctic, Oceanul ~.

OCEANUL PACIFIC v. Pacific, Oceanul~.

Intrare: Ocean
Ocean nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ocean
Intrare: ocean (apă)
ocean1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: o-cean info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocean
  • oceanul
  • oceanu‑
plural
  • oceane
  • oceanele
genitiv-dativ singular
  • ocean
  • oceanului
plural
  • oceane
  • oceanelor
vocativ singular
plural
ocean2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocean
  • oceanul
  • oceanu‑
plural
  • oceanuri
  • oceanurile
genitiv-dativ singular
  • ocean
  • oceanului
plural
  • oceanuri
  • oceanurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • achian
  • achianul
plural
  • achiane
  • achianele
genitiv-dativ singular
  • achian
  • achianului
plural
  • achiane
  • achianelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocheian
  • ocheianul
plural
  • ocheiane
  • ocheianele
genitiv-dativ singular
  • ocheian
  • ocheianului
plural
  • ocheiane
  • ocheianelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțean
  • oțeanul
plural
  • oțeane
  • oțeanele
genitiv-dativ singular
  • oțean
  • oțeanului
plural
  • oțeane
  • oțeanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ozean
  • ozeanul
plural
  • ozeane
  • ozeanele
genitiv-dativ singular
  • ozean
  • ozeanului
plural
  • ozeane
  • ozeanelor
vocativ singular
plural
Intrare: ocean (persoană)
ocean3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M22)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocean
  • oceanul
  • oceanu‑
plural
  • oceni
  • ocenii
genitiv-dativ singular
  • ocean
  • oceanului
plural
  • oceni
  • ocenilor
vocativ singular
plural
Intrare: ocean(o)
prefix (I7-P)
  • oceano
ocean4 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ocean
Intrare: Oceanul Atlantic
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Oceanul Atlantic
plural
genitiv-dativ singular
  • Oceanului Atlantic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Oceanul Pacific
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Oceanul Pacific
plural
genitiv-dativ singular
  • Oceanului Pacific
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocean, oceanesubstantiv neutru

  • 1. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Oceanul Pacific. DLRLC
    • format_quote Oceanul geme, urlă groaznic Insula se zguduie-n temei. BENIUC, V. 40. DLRLC
    • format_quote De ce plecase însă de bunăvoie Lara, Lăsînd în părăsire căminul său și țara, Spre-a merge peste-oceane cu țărm necunoscut? MACEDONSKI, O. I 257. DLRLC
    • 1.1. Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • 1.2. figurat Întindere nemărginită, mulțime nemărginită. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Luna căzuse într-un ocean de întuneric. SADOVEANU, O. III 607. DLRLC
      • format_quote Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
etimologie:

oceanoprefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.