ocean¹ sm [At: VARLAAM, C. 229 / Pl: ~i / E: cf ocină] (Înv) Moștenitor.

*OCEAN (pl. -ne) sn. 1 🌍 Mare imensă ce desparte continentele; oceanul ocupă o întindere de 375 de milioane de km. pătrați, adică aproape trei sferturi din suprafața totală a globului (care e de 510 milioane de km. pătrați); se împarte oceanul în cinci părți: I. ~ul Atlantic; II. ~ul Pacific; III. ~ul Indian; IV. ~ul Glacial arctic; v. ~ul Glacial antarctic ¶ 2 Ⓕ Noian, imensitate, întindere nemărginită, mulțime nenumărată: privind în ~ul adînc al cerului albastru (DLVR.); ...doritul soare Strălucește și desmiardă ~ de ninsoare (ALECS.); Lung ~ de iarbă, necunoscut în lume (ALECS.); soarele se cobora spre apus într’un ~ de flăcări (ALECS.); Sau văd nopți ce’ntind deasupră-mi ~ele de stele (EMIN.).

1) oceán m., pl. enĭ (vsl. otĭčĭnŭ, al tatăluĭ, de tată. V. ocină). Dos. Moștenitor.

OCEAN¹ s. m. (Învechit) Moștenitor. Împăratul să împreună în singele lor de să cheamă și ei de-aciia singe împărătesc și oceani împărăției aceiia. varlaam, c. 229, cf. 226. ♦ Fig. Face-te-vei... ocean bucuriei vecinice. dosoftei, ap. tdrg. – PI.: oceani. – Cf. ocină.