16 definiții pentru obstacol obstacul

OBSTÁCOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var,: obstácul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

OBSTÁCOL, obstacole, s. n. 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție. 2. (Sport) Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstácul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

OBSTÁCOL, obstacole, s. n. Piedică, stavilă care stă în cale, care închide drumul, oprește vederea, trecerea etc.; fig. ceea ce se împotrivește la săvîrșirea unei acțiuni; greutate, dificultate. Întotdeauna i se împotrivea un obstacol neprevăzut. C. PETRESCU, C. V. 41. Proiectul de divorț al lui Grigore i se părea obstacolul cel mai grav, pe care trebuie neapărat și în primul rînd să-l înlăture. REBREANU, R. I 255. Păturică... își luase hotărîrea de a deveni om mare, și nici un obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă. FILIMON, C. 77. ♦ Gard, șanț etc. anume amenajat, peste care trebuie să treacă, să sară cel ce ia parte la anumite competiții sportive (cros, hipism etc.). Cursă de obstacole. – Variantă: (învechit) obstácul (GHICA, S. 132, I. IONESCU, M. 76) s. n.

obstácol s. n., pl. obstácole

OBSTÁCOL s. 1. v. dificultate. 2. v. piedică.

OBSTÁCOL s.n. 1. Piedică, stavilă. ♦ (Fig.) Opoziție; dificultate, piedică. 2. Gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. [Var. obstacul s.n. / < fr. obstacle, cf. lat.bis. obstaculum].

OBSTÁCOL s. n. 1. piedică, stavilă. ◊ (fig.) opoziție; dificultate, piedică. 2. (pl.) gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum)

OBSTÁCOL ~e f. 1) Factor care împiedică sau îngreuiază realizarea unei acțiuni; stavilă; piedică, impediment; baraj; barieră. 2) Obiect material peste care trebuie să se treacă la o întrecere sportivă. Cursă cu ~e. /<fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo

obstacol n. 1. ce stă în cale, piedică; 2. fig. greutate.

OBSTÁCUL s. n. v. obstacol.

OBSTÁCUL s. n. v. obstacol.

OBSTÁCUL s. n. v. obstacol.

OBSTÁCUL s.n. v. obstacol.

*obstácul n., pl. e (lat. ob-staculum, d. ob-stare, a sta în față). Pedică, lucru care împedecă drumu, ca un șanț, un gard, un rîŭ ș. a. Fig. Dificultate: a învinge toate obstaculele. – Și -ol.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

obstácol s. n., pl. obstácole

OBSTACOL s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, opreliște,piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 2. piedică, (înv. și reg.) împiedicare, (fig.) frînă. (~ în dezvoltarea unui proces.) erată

OBSTACOL. Subst. Obstacol, piedică, stîncă (fig.), frînă (fig.), impediment, dificultate; barieră, bară, stavilă, opreliște, opreală (înv. și reg.); baraj, stâvilar, zăgaz, opritoare, dig; stop. Gard, împrejmuire, îngrădire, palancă (reg. ), pălan (reg. ), zăplaz, ulucă. Zid, zidurel (dim., pop.), mur (latinism înv.), perete. Fortificație, întăritură, baricadă. Șanț, tranșee. Baraj de sîrmă ghimpată; baraj de mine, cîmp de mine; baraj de artilerie, baraj de foc; linie fortificată, linie de apărare. Fort, fortăreață, cetate; meterez, redută. Blocadă, împresurare, încercuire, asediu, asediere, izolare. Oprire, stăvilire; zăgăzuire, îndiguire, baricadare, barare, blocare, blocaj (rar); fortificare, întărire; încuiere, zăvorîre, ferecare. Restricție; embargo; prohibiție. Adj. Barat, oprit, închis, zăgăzuit, îndiguit; împiedicat, înțepenit; zidit, închis; fortificat, întărit. Vb. A pune (a ridica) obstacole (în calea cuiva), a împiedica, a pune piedică (piedici); a pune bețe-n roate; a stăvili, a bara, a opri, a zăgăzui, a îndigui, a împrejmui, a îngrădi, a face (a ridica) un gard, a ridica (a construi) un zid, a zidi, a zidui (rar); a baricada, a ridica baricade; a fortifica, a întări; a închide, a zăvorî, a încuia, a fereca. A bloca, a încercui. V. apărare, împotrivire, împrejmuire, opoziție.

Intrare: obstacol
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstacol
  • obstacolul
  • obstacolu‑
plural
  • obstacole
  • obstacolele
genitiv-dativ singular
  • obstacol
  • obstacolului
plural
  • obstacole
  • obstacolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstacul
  • obstaculul
  • obstaculu‑
plural
  • obstacule
  • obstaculele
genitiv-dativ singular
  • obstacul
  • obstaculului
plural
  • obstacule
  • obstaculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obstacol obstacul

  • 1. Piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: baraj barieră piedică stavilă 3 exemple
    exemple
    • Întotdeauna i se împotrivea un obstacol neprevăzut. C. PETRESCU, C. V. 41.
      surse: DLRLC
    • Proiectul de divorț al lui Grigore i se părea obstacolul cel mai grav, pe care trebuie neapărat și în primul rînd să-l înlăture. REBREANU, R. I 255.
      surse: DLRLC
    • Păturică... își luase hotărîrea de a deveni om mare, și nici un obstacol nu putea să-l abată de la această idee fixă. FILIMON, C. 77.
      surse: DLRLC
  • 2. sport Piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cursă de obstacole.
      surse: DLRLC

etimologie: