obstacol sn [At: CALENDARIU (1794), 31/10 / V: (înv) ~cul, (Mol, Trs) ostacă sf / Pl: ~e, (înv) ~uri, (rar, sm) ~i / E: fr obstacle, it ostacolo] 1 Lucru care barează trecerea Si: piedică, stavilă. 2 Obiect care împiedică vederea. 3 (Fig) Lucru care împiedică săvârșirea unei acțiuni Si: dificultate, greutate. 4 Obiect peste care trebuie să treacă sau să sară un sportiv care ia parte la anumite probe de cros, hipism etc.