19 definiții pentru observa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSERVÁ, observ, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi.4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

observa vt [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 107/23 / V: (nob) osărba, (nrc) ocsăr~ / Pzi: observ și (îvr) ~vez / E: fr observer, lat observare] 1 (Înv; c. i. legi, dispoziții, obiceiuri etc.) A respecta. 2 A remarca. 3 A constata. 4 A atrage atenția Si: (înv) a observarisi (3). 5 (Pex) A certa. 6 A reproșa. 7 A examina cu atenție Si: a cerceta, a studia, (înv) a observarisi (4). 8 A privi. 9 A scruta. 10 A spiona.

OBSERVÁ, obsérv, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A exprima o observație, a constata. ♦ A atrage cuiva atenția; p. ext. a dojeni, a reproșa. 2. A examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta. 3. A spiona, a iscodi, a pândi. 4. (Rar) A respecta legile, obiceiurile etc. – Din fr. observer, lat. observare.

OBSERVÁ, obsérv, vb. I. Tranz. 1. A băga de seamă, a remarca. Ai observat cît de streină trece prin această lume nouă? C. PETRESCU, C. V. 76. Între invitați observai pe un bărbat frumos. GALACTION, O. I 102. Cine are geniu și nu va observa aceasta se va pierde. BOLINTINEANU, O. 356. ♦ A exprima, a face o observație, a constata. Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă, împăciuitor. REBREANU, R. I 108. ♦ A atrage atenția, a face observație. Fie-mi iertat. a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește, și că nu merită așa asprime. ALECSANDRI, T. II 15.2. A cerceta, a privi, a scruta, a examina cu atenție, de aproape. Aprodul... o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80. Începu să observe cu atenție odaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. ♦ Refl. A privi cu atenție propriile sale acțiuni, a-și controla gesturile, atitudinea; a se studia. 3. A spiona, a iscodi, a pîndi. Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. 4. (Rar, cu privire la legi, obiceiuri etc.) A respecta, a ține, a păzi.

OBSERVÁ vb. I. tr. 1. A băga de seamă, a remarca. ♦ A atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. A cerceta, a examina atent. ♦ A supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. A pândi, a iscodi. [P.i. obsérv, 3,6 -vă. / < cf. fr. observer, lat. observare].

OBSERVÁ vb. tr. 1. a băga de seamă, a remarca. ◊ a atrage atenția, a face o remarcă, o observație. 2. a cerceta, a examina atent. ◊ a supraveghea acțiunile cuiva; a controla. 3. a pândi, a iscodi. (< fr. observer, lat. observare)

A OBSERVÁ obsérv tranz. 1) A fixa cu văzul într-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zări. 2) A sesiza atrăgând atenția; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atenție, pentru a-și forma o părere. 4) A urmări pe ascuns; a pândi. 5) înv. (legi, obiceiuri etc.) A lua în considerație, acordând atenția cuvenită; a îndeplini întocmai; a respecta. ~ datinele strămoșești. /<fr. observer, lat. observare

observà v. 1. a cerceta cu îngrijire lucruri fizice sau morale: a observa astrele; 2. a se conforma cu prescripțiunea unei legi sau regule; 3. a băga de seamă.

*obsérv, a v. tr. (lat. ob-servare. V. con-serv, sărbez). Împlinesc o lege, o regulă, mă conformez legiĭ, reguleĭ: a observa legea. Mă uĭt cu atențiune, studiez: a observa cursu stelelor. Spionez: dușmaniĭ te observă. Ĭaŭ sama, prind cu atențiunea: păzitoru observase că cineva se apropie. V. refl. Bag de samă, îs atent la ceĭa ce fac: acest om se observă mult în societate. Mă spionez, mă supraveghez reciproc: cele doŭă armate se observaŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

observá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsérvă

observá vb., ind. prez. 1 sg. obsérv, 3 sg. și pl. obsérvă

observa (ind. prez. 3 sg. și pl. observă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBSERVÁ vb. v. respecta, ține.

OBSERVÁ vb. 1. v. examina. 2. v. constata. 3. v. supraveghea. 4. v. spiona. 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. v. vedea. 7. v. cunoaște. 8. v. semnala.

OBSERVA vb. 1. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenție.) 2. a constata, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a supraveghea, a urmări. (Îi ~ toate mișcările.) 4. a iscodi, a pîndi, a spiona, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îi ~ din umbră.) 5. a percepe, a remarca, a reține, a sesiza, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 6. a vedea, a zări, (arg.) a gini. (Ce ~ la orizont ?) 7. a (se) cunoaște, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ că a trecut pe aici.) 8. a nota, a releva, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

observá (obsérv, át), vb.1. A remarca. – 2. (Arg.) A avea bani. Fr. observer.Der. (din fr.) observați(un)e, s. f.; observator, s. m.; neobservat, adj. (nevăzut).

Intrare: observa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • observa
  • observare
  • observat
  • observatu‑
  • observând
  • observându‑
singular plural
  • observă
  • observați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • observ
(să)
  • observ
  • observam
  • observai
  • observasem
a II-a (tu)
  • observi
(să)
  • observi
  • observai
  • observași
  • observaseși
a III-a (el, ea)
  • observă
(să)
  • observe
  • observa
  • observă
  • observase
plural I (noi)
  • observăm
(să)
  • observăm
  • observam
  • observarăm
  • observaserăm
  • observasem
a II-a (voi)
  • observați
(să)
  • observați
  • observați
  • observarăți
  • observaserăți
  • observaseți
a III-a (ei, ele)
  • observă
(să)
  • observe
  • observau
  • observa
  • observaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

observa

  • 1. A băga de seamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: remarca attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ai observat cît de streină trece prin această lume nouă? C. PETRESCU, C. V. 76.
      surse: DLRLC
    • Între invitați observai pe un bărbat frumos. GALACTION, O. I 102.
      surse: DLRLC
    • Cine are geniu și nu va observa aceasta se va pierde. BOLINTINEANU, O. 356.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A exprima o observație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constata attach_file un exemplu
      exemple
      • Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă, împăciuitor. REBREANU, R. I 108.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A atrage cuiva atenția.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Fie-mi iertat... a vă observa că acești oameni s-au purtat vitejește, și că nu merită așa asprime. ALECSANDRI, T. II 15.
        surse: DLRLC
  • 2. A examina cu atenție.
    exemple
    • Aprodul... o observa în tăcere. SADOVEANU, B. 80.
      surse: DLRLC
    • Începu să observe cu atenție odaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 8.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A supraveghea acțiunile cuiva.
      surse: DN sinonime: controla
    • 2.2. reflexiv A privi cu atenție propriile sale acțiuni, a-și controla gesturile, atitudinea; a se studia.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75.
      surse: DLRLC
  • 4. rar A respecta legile, obiceiurile etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păzi respecta ține

etimologie: