4 intrări
13 definiții
din care- explicative DEX (7)
- enciclopedice (2)
- regionalisme (4)
Explicative DEX
obreajă sf vz obrejă
obreajie sf vz obrejă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrejă sf [At: (a. 1458), ap. BOGDAN, D. ȘT I, 22 / V: (reg) ~eajă, ~rijă, ~eajie, ~jie / Pl: ~je și (rar) ~ji / E: slv обрѣжиѥ, srb obrežja] (Pop) 1 Loc neted și nisipos pe marginea unei ape sau pe un deal Si: platou. 2 Mal înalt al unui râu. 3 (Trs) Loc neted care rămâne după retragerea apelor unui râu. 4 (Reg) Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din bârne și acoperit cu șindrilă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrejie sf vz obrejă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obrijă sf vz obrejă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obreajă f. loc așezat pe un deal. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obréjă (est) și -je (vest) f., pl. ĭ (sîrb. obrežje, mal, cheŭ, d. breg, dîmb, deal, vsl. brĭegŭ, d. vgerm. berg, munte; pol. pobrzeže, plajă). Est. Rar. Costișă pe malu unuĭ rîŭ. Trans. Loc pe mal rămas după retragerea apeĭ. Loc șes, podiș. V. renie.[1]
- După DER (1958-1966), și obreaje (cu var. obrejie). — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
OBREJA 1. Com. în jud. Caraș-Severin, pe râul Bistra, în zona de confl. cu râul Timiș, la poalele de NV ale Muntelui Mic; 3.293 loc. (2003). Stație (în satul O.) și haltă de c. f. (în satul Iaz). Pomicultură. În satul O., menționat documentar în 1547, se află biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1780, cu picturi murale interioare din 1834). În arealul satului Iaz au fost descoperite urmele unei așezări neolitice aparținând Culturii Starčevo-Criș (5000-3500 î. Hr.). precum și ale uneia din perioada de tranziție de la Neolitic la Epoca Bronzului (2500-1800 î. Hr.). 2. Sat în com. Mihalț (jud. Alba), pe terit. căruia a fost descoperită, pe lângă două așezări datând din Neolitic și Epoca Bronzului, o importantă așezare, cu cimitir aparținând populației daco-romane (sec. 2-4).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Obrej/a, -an, -ă, -ea v. Obrejie I 4, 8.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
obrejă, obreje, s.f. (pop.) loc pe malul unui râu; teren șes.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
obréjă, obreje, s.f. Pantă, deal. ■ (top.) La Obreja, deal în Bârsana, Nănești, Rozavlea, Săcel; top. în Dămăcușeni, descoperire arheologică (epoca bronzului). ■ (onom.) Obreja, Obrejan, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. (srb.) obrežje „mal, chei” (Scriban, DER, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
obrejă, obreje, s.f. – Pantă, deal. ♦ (top.) La Obreja, deal în Bârsana, Nănești, Ieud, Rozavlea, Săcel (Vișovan, 2005); Obreja, toponim în Dămăcușeni, descoperire arheologică, epoca bronzului; Obreja, deal în Ieud (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Obreja, Obrejan, nume de familie (11 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. (srb.) obrežje „mal, chei” (Scriban, DER, MDA) < breg „deal”, vsl. brǐegǔ < vgerm. berg „munte” (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obrejă, -e, s.f. – Pantă, deal. Obreja, toponim în Dămăcușeni, descoperire arheologică, epoca bronzului. Obreja, deal în Ieud (Papahagi 1925). – Din sl. obrežje (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni