obrejă, obreje, s.f. – Pantă, deal. ♦ (top.) La Obreja, deal în Bârsana, Nănești, Ieud, Rozavlea, Săcel (Vișovan, 2005); Obreja, toponim în Dămăcușeni, descoperire arheologică, epoca bronzului; Obreja, deal în Ieud (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Obreja, Obrejan, nume de familie (11 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. (srb.) obrežje „mal, chei” (Scriban, DER, MDA) < breg „deal”, vsl. brǐegǔ < vgerm. berg „munte” (Scriban).