3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrate s vz obraț

OBRÁȚ, obrațe, s. n. (Înv. și reg.) Veche unitate de lungime egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar”.

obraț sn [At: URICARIUL, X, 142 / V: (reg) ~at, ~te, (înv) ~ță sf, ovrație[1] sf / Pl: ~e și ~uri / E: vsl обратъ] 1 (Îrg) Capăt al ogorului. 2 (Pex) Loc lăsat nelucrat la capătul sau împrejurul unei vii. 3 Livadă la poalele unui deal cu vii. 4 (Reg) Arătură oblică la capătul ogorului. 5 (Reg) Holdă perpendiculară pe capătul unor holde paralele. 6 (Îrg) Suprafață de teren, lată de o prăjină și lungă de patru sau opt prăjini. 7 (Îrg) Fiecare din fâșiile în care se împarte un lan pentru a-l secera sau cosi Si: (pop) postată. 8 (Îrg) Unitate de lungime, egală cu 26,76 m. 9 (Îrg) Măsură de lungime nedeterminată, de obicei mică. 10 (Reg) Loc împrejmuit în fața casei Vz curte. 11 (Reg) Împrejmuire. 12 (Reg) Cărare printre holde. 13 (Reg) Drum de câmp printre ogoare.

  1. Posibilă greșală de tipar a variantei obrație, ambele forme au însă referințe încrucișate proprii — LauraGellner

OBRÁȚ, obrațe, s. n. (Înv. și reg.) Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 metri; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. – Din sl. obratŭ „hotar”.

OBRÁȚ, obrațe și obrațuri, s. n. (Mold.) 1. Veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică. La o sută de obrațe, curge Siretul. SADOVEANU, O. I 284. La vro cîteva obrațuri, gîrnețul s-a înfierbîntat. CREANGĂ, P. 126. Începînd a cosi, coasa merse cîteva obrațe și odată sări din toporîște. ȘEZ. I 85. 2. Suprafață de teren, lată de aproximativ o prăjină și lungă de patru. Lanurile mari... se răcluiesc la un obraț, la două obrațe ori la mai multe obrațe și pe urmă se dau la secerători bucăți care se despart între ele prin cărări. PAMFILE, A. R. 120.

OBRÁȚ ~e n. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 26,76 m). [Sil. o-braț] /<sl. obratu

obraț n. bucată secerată lungă de opt prăjini, livede cu pomi roditori: la vr’o câteva obrățuri CR. [Singular refăcut după pl. obrațe = slav. OBRATŬ, ocol].

obráț n., pl. e și urĭ (vsl. obratŭ, limită d. obratiti din *ob-vratiti, a’nvîrti; bg. uvrat, 919 m.p., infl. de braț, brațe. V. vîrtej). O măsură agrară în care se’mparte un teren de cosit (în est 4 prăjinĭ fălceștĭ pătrate așezate una după alta). Pl. Marginile neplantate ale unei viĭ (numite în sud și obráție: via cu obrația eĭ). – Un ex. în Univ. 29 Maĭ 1939, 2, 5; cîĭniĭ (vagabonzĭ) vor veni de regulă pe obrațe, vor fi văzuțĭ și’mpușcațĭ (de vînător). Decĭ: „hat, cărare”. V. falce, postată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obráț (înv., reg.) (o-braț) s. n., pl. obráțe

obráț s. n. (sil. -braț), pl. obráțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBRÁȚ s. (înv.) trăsură. (~ul era o unitate de măsură agrară egală cu 6 prăjini.)

*OBRAȚ s. (reg.) trăsură. (~ul are 6 prăjini.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada.Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obráț, obráțe, s.n. (înv. și reg.) 1. loc (cu pomi) la poalele unui deal cu vii; marginea viei. 1. veche unitate de lungime, egală cu 26,76 m.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: obrate
obrate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obraț
obraț1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: o-braț info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obraț
  • obrațul
  • obrațu‑
plural
  • obrațe
  • obrațele
genitiv-dativ singular
  • obraț
  • obrațului
plural
  • obrațe
  • obrațelor
vocativ singular
plural
obraț2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: o-braț info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obraț
  • obrațul
  • obrațu‑
plural
  • obrațuri
  • obrațurile
genitiv-dativ singular
  • obraț
  • obrațului
plural
  • obrațuri
  • obrațurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Obrăte
Obrăte nume propriu
nume propriu (I3)
  • Obrăte
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obraț

  • 1. învechit regional Veche unitate de lungime egală cu 26,76 m; (astăzi) măsură de lungime (nedeterminată), de obicei mică.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • La o sută de obrațe, curge Siretul. SADOVEANU, O. I 284.
      surse: DLRLC
    • La vro cîteva obrațuri, gîrnețul s-a înfierbîntat. CREANGĂ, P. 126.
      surse: DLRLC
    • Începînd a cosi, coasa merse cîteva obrațe și odată sări din toporîște. ȘEZ. I 85.
      surse: DLRLC
  • 2. Moldova Suprafață de teren, lată de aproximativ o prăjină și lungă de patru.
    exemple
    • Lanurile mari... se răcluiesc la un obraț, la două obrațe ori la mai multe obrațe și pe urmă se dau la secerători bucăți care se despart între ele prin cărări. PAMFILE, A. R. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: