obliterare sf [At: DL / Pl: ~rări / E: oblitera] 1 (Liv) Ștergere treptată a unor manuscrise, inscripții etc. Si: obliterație (1). 2 Anulare a unui timbru prin aplicarea unei ștampile Si: obliterație (2). 3 (Med) Obliterație (3).

OBLITERARE s. f. Acțiunea de a (se) oblitera.

OBLITERARE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație. [< oblitera].

OBLITERA, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A franca o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr, oblitérer, lat. obliterare.

oblitera [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~rez / E: fr oblitérer, lat obliterare] 1 vr (Liv; d. manuscrise, inscripții etc.) A se șterge treptat Si: a se spălăci. 2 vr (Liv; d. manuscrise, inscripții etc.) A deveni neciteț. 3 vt A anula un timbru aplicând o ștampilă. 4 vt (Med) A astupa.

OBLITERA, obliterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. (Livr.; despre inscripții, manuscrise etc.) A (se) șterge treptat, a deveni sau a face să devină neciteț. 2. Tranz. A anula o marcă poștală sau un timbru prin aplicarea unei ștampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a închide. – Din fr. obliterer, lat. obliterare.

OBLITERA, obliterez, vb. I. 1. Refl. (Livresc, despre o inscripție, un manuscris etc.) A se șterge treptat, a deveni neciteț, a se spălăci. Manuscrisele se obliterează cu timpul. 2. Tranz. A anula (un timbru) aplicînd o ștampilă.

OBLITERA vb. I. 1. tr., refl. (Liv.) A (se) șterge treptat, a pieri sau a face să piară, să dispară. 2. tr. A ștampila (un timbru). 3. tr. (Med.) A astupa un vas de sînge. [< fr. oblitérer, cf. lat., it. oblitterare].

OBLITERA vb. I. tr., refl. (despre inscripții, manuscrise) a (se) șterge treptat, a deveni, a face să devină neciteț. II. tr. 1. a anula un timbru prin ștampilare. 2. (med.) a astupa o cavitate, un vas de sânge. (< fr. oblitérer, lat. obliterare)

A OBLITERA ~ez tranz. 1) A face să se oblitereze. 2) (timbre poștale) A anula prin aplicarea unei ștampile. /<fr. oblitérer, lat. obliterare

A SE OBLITERA pers.3 se ~ează intranz. livr. 1) (despre texte scrise, inscripții etc.) A deveni cu timpul neciteț; a se șterge treptat. 2) (despre vasele sangvine) A nu permite sângelui să circule normal; a se astupa; a se închide. /<fr. oblitérer, lat. obliterare

obliterà v. 1. a șterge cu încetul: manuscrisele se obliterează cu timpul; 2. Med. a astupa: inflamațiunea tinde a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; 4. fig. a face să dispară cu încetul: ambițiunea i-a obliterat simțul moral.

*obliteréz v. tr. (lat. oblittero, -áre, a șterge, d. littera, litera, literă). Șterg puțin ceva scris: timpu a obliterat această inscripțiune. Stampilez o marcă, un timbru. Med. Astup: inflamațiunea tinde să oblitereze vasele. Fig. Șterg, nimicesc: nesimțirea ĭ-a obliterat rușinea.

obliterare (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări

obliterare (o-bli-) s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări

obliterare s. f., g.-d. art. obliterării; pl. obliterări

oblitera (a ~) (desp. o-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. obliterez, 3 obliterează; conj. prez. 1 sg. să obliterez, 3 să oblitereze

oblitera (a ~) (o-bli-) vb., ind. prez. 3 obliterează

oblitera vb., ind. prez. 1 sg. obliterez, 3 sg. și pl. obliterează

OBLITERÁRE (< oblitera) s. f. 1. Acțiunea de a (de) oblitera. 2. (MED.) Dispariția, ștergerea unei cavități sau a unui canal prin umplerea sa cu o substanță solidă (ex. în stomatologie, obturația unui canal) sau prin apropierea și fuziunea pereților săi (ex. ocluzia).

OBLITERARE s. v. obliterație.

OBLITERARE s. v. pecetluire, ștampilare.

OBLITERARE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterație, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)

OBLITERA vb. v. pecetlui, ștampila.

OBLITERA vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua. (Lumenul unui organ se poate ~.)

OBLITERA vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda. (Lumenul unui organ se poate ~.)