OBLITERAȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.

obliterație sf [At: MAT. MEDIC. 138 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr oblitération, lat obliteratio, -onis] 1-2 Obliterare (1-2). 3 Astupare a vaselor sangvine prin trombi sau plăcuțe de aterom Si: obliterare (3), obstrucție.

OBLITERAȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.

OBLITERAȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Astuparea vaselor sanguine prin îngroșarea pereților sau prin formarea cheagurilor. Obliterația arterelor.

OBLITERAȚIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sînge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție (1). [Gen. -iei, var. obliterațiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].

OBLITERAȚIE s. f. 1. obliterare. 2. (med.) obstrucție (1). (< fr. oblitération, lat. oblitteratio)

obliterațiune sf vz obliterație

OBLITERAȚIUNE s.f. v. obliterație.

*obliterațiúne f. (lat. obliterátio, -ónis). Acțiunea de a oblitera. – Și -áție și -áre.

obliterație (desp. o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliterația (desp. -ți-a), g.-d. art. obliterației; pl. obliterații, art. obliterațiile (desp. -ți-i-)

obliterație (o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliterația (-ți-a), g.-d. art. obliterației; pl. obliterații, art. obliterațiile (-ți-i-)

obliterație s. f. (sil. -ți-e), art. obliterația (sil. -ți-a), g.-d. art. obliterației; pl. obliterații, art. obliterațiile (sil. -ți-i-)

OBLITERAȚIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)

OBLITERAȚIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)