obliterație sf [At: MAT. MEDIC. 138 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr oblitération, lat obliteratio, -onis] 1-2 Obliterare (1-2). 3 Astupare a vaselor sangvine prin trombi sau plăcuțe de aterom Si: obliterare (3), obstrucție.

OBLITERAȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Astuparea vaselor sanguine prin îngroșarea pereților sau prin formarea cheagurilor. Obliterația arterelor.

OBLITERAȚIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sînge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție (1). [Gen. -iei, var. obliterațiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].

OBLITERAȚIE s. f. 1. obliterare. 2. (med.) obstrucție (1). (< fr. oblitération, lat. oblitteratio)

obliterațiune sf vz obliterație

OBLITERAȚIUNE s.f. v. obliterație.

*obliterațiúne f. (lat. obliterátio, -ónis). Acțiunea de a oblitera. – Și -áție și -áre.

obliterație (desp. o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliterația (desp. -ți-a), g.-d. art. obliterației; pl. obliterații, art. obliterațiile (desp. -ți-i-)

obliterație (o-bli-, -ți-e) s. f., art. obliterația (-ți-a), g.-d. art. obliterației; pl. obliterații, art. obliterațiile (-ți-i-)

obliterație s. f. (sil. -ți-e), art. obliterația (sil. -ți-a), g.-d. art. obliterației; pl. obliterații, art. obliterațiile (sil. -ți-i-)

OBLITERAȚIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)

OBLITERAȚIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucție, ocluziune. (~ ureterului.)