3 intrări

34 de definiții

din care

Explicative DEX

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

năuci [At: CONV. LIT. II, 95 / P: nă-u~ / Pzi: ~cesc / E: năuc] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni năuc (1) Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 vtr A (se) ameți. 5-6 vtr A (se) zăpăci. 7-8 vtr A (se) ului. 9 vr A munci mult.

NĂUCI, ÎNNĂUCI (-cesc) vb. tr. și refl. A (se) zăpăci, a (se) ului, a (se) buimăci: o să mă năucească trîntorul cu minavetul lui (ALECS.); da mai lasă, omule, lingurițele cele, că m’ai înnăucit (VLAH.) [n ă u c].

NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.

A SE NĂUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inteligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc

A NĂUCI ~esc tranz. A face să se năucească. [Sil. nă-u-] /Din năuc

năucì v. a (se) face năuc.

UC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

UC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. și pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.

înăuci vtr [At: ALECSANDRI, S. 50 / Pzi: ~ucesc / E: în- + năuci] 1-2 A (se) năuci.

uc, ~ă [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~uci, ~uce / E: slv нєоукъ] 1-2 smf, a (Îvp) Nătărău (1-2). 3 a Amețit din cauza unor emoții puternice. 4 a (D. oameni) Dezorientat. 5 a (D. oameni) Uluit. 6 a (D. fizionomia, privirea etc. oamenilor) Care exprimă amețeală, buimăceală.

UC adj. și sm. Zăpăcit, uluit, buimac: rămase ~ de bucurie, cînd văzu în ființă toate cele ce-i spusese zîna în somn (ISP.); da căciula de ce ți-o ții pe cap dinaintea mea, ~ule? (ALECS.) [bg. srb. neuk].

UC, -Ă, năuci, -e, adj. 1. Zăpăcit, buimac; p. ext. nebun. Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite... Năuc se uită-n urma lor norodul. IOSIF, P. 27. Cu-ntunericul în suflet, ca o umbră fără viață, Fără grai, năucă, șade rece ca un stîlp de gheață. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. El sta năuc și nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înțelegea. COȘBUC, P. I 101. ◊ (Substantivat) Un cuconaș... te iubește ca un năuc. ALECSANDRI, T. 140. Desfă, puică, ce-ai făcut Și-mi dă drumul să mă duc C-am ajuns ca un năuc. TEODORESCU, P. P. 307. ◊ (Rar, despre animale) Am încălecat... Calul a pornit năuc. CARAGIALE, P. 39. 2. Prost, nepriceput, tont. Pe cînd el, nesocotitul, ce din fire-i cap năuc, Nu-i în stare să priceapă nici croiala de papuc. BELDICEANU, P. 120. Cuculețule năuc, Cum n-am pușcă să te pușc. ȘEZ. I 46. ◊ (Substantivat) O, mișelule, ticălosule și năucule! mai puțină pricepere decît tine n-are doară nici o gîscă. RETEGANUL, P. I 38. Năucii! le-am arătat eu cine-i mama-pădurii. ALECSANDRI, T. I 421. Năuca mea Făcînd mare foc A ars săul tot. MARIAN, S.45.

UC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind într-o stare de tulburare temporară (din cauza fricii, somnului, băuturii etc.); buimac; zăpăcit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku

năuc a. și m. stupid. [Slav. NĬEUKŬ, ignorant].

năúc, -ă adj. (vsl. ne-ukŭ, neînvățat, ignorant, d. učitĭ, a învăța, a instrui. V. ucenic). Zăpăcit, cam nebun. V. rătutit.

năucésc v. tr. (d. năuc). Zăpăcesc, înebunesc: l-aŭ năucit în bătăĭ, necazurile l-aŭ năucit.

Ortografice DOOM

năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, 3 sg. năucește, imperf. 1 năuceam; conj. prez. 1 sg. să năucesc, 3 să năucească

năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 năucească

năuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 sg. și pl. năucească

uc adj. m., pl. uci; f. u, pl. uce

uc adj. m., pl. uci; f. ucă, pl. uce

uc adj. m., pl. uci; f. sg. ucă, pl. uce

Etimologice

uc (năucă), adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. Sl. neukŭ „neștiutor”, din učiti „a învăța” (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk și ucenic.Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeață a sl. naučiti „a învăța, a studia”; năuceală, s. f. (zăpăceală); năucie, s. f. (zăpăceală); năucește, adv. (prostește).

Sinonime

NĂUCI vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

NĂUCI vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.

NĂUCI vb. 1. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (Te-ai ~ de tot!) 2. a stupefia, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)

năuci vb. v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÎMPI.

UC adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.

UC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

uc adj., s. v. BLEG, NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

UC adj. 1. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!) 2. năucit, perplex, stupefiat, uimit, uluit. (A rămas ~ la vederea...) 3. amețit, buimac, buimăcit, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat complet ~.)

Antonime

A năuci ≠ a dezmetici

A se năuci ≠ a se dezmetici

Năuc ≠ deștept, inteligent, mintios

Intrare: năuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năuci
  • năucire
  • năucit
  • năucitu‑
  • năucind
  • năucindu‑
singular plural
  • năucește
  • năuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năucesc
(să)
  • năucesc
  • năuceam
  • năucii
  • năucisem
a II-a (tu)
  • năucești
(să)
  • năucești
  • năuceai
  • năuciși
  • năuciseși
a III-a (el, ea)
  • năucește
(să)
  • năucească
  • năucea
  • năuci
  • năucise
plural I (noi)
  • năucim
(să)
  • năucim
  • năuceam
  • năucirăm
  • năuciserăm
  • năucisem
a II-a (voi)
  • năuciți
(să)
  • năuciți
  • năuceați
  • năucirăți
  • năuciserăți
  • năuciseți
a III-a (ei, ele)
  • năucesc
(să)
  • năucească
  • năuceau
  • năuci
  • năuciseră
Intrare: înăuci
înăuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năuc
năuc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uc
  • ucul
  • ucu‑
  • u
  • uca
plural
  • uci
  • ucii
  • uce
  • ucele
genitiv-dativ singular
  • uc
  • ucului
  • uce
  • ucei
plural
  • uci
  • ucilor
  • uce
  • ucelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năuci, năucescverb

  • 1. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. DLRLC
    • format_quote Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50. DLRLC
etimologie:
  • năuc DEX '98 DEX '09

uc, năuadjectiv

adesea substantivat
  • 1. Amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite... Năuc se uită-n urma lor norodul. IOSIF, P. 27. DLRLC
    • format_quote Cu-ntunericul în suflet, ca o umbră fără viață, Fără grai, năucă, șade rece ca un stîlp de gheață. NECULUȚĂ, Ț. D. 117. DLRLC
    • format_quote El sta năuc și nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înțelegea. COȘBUC, P. I 101. DLRLC
    • format_quote Un cuconaș... te iubește ca un năuc. ALECSANDRI, T. 140. DLRLC
    • format_quote Desfă, puică, ce-ai făcut Și-mi dă drumul să mă duc C-am ajuns ca un năuc. TEODORESCU, P. P. 307. DLRLC
    • format_quote rar (Despre animale) Am încălecat... Calul a pornit năuc. CARAGIALE, P. 39. DLRLC
  • 2. învechit popular Nepriceput, nătâng, nătâng, prost, tont. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe cînd el, nesocotitul, ce din fire-i cap năuc, Nu-i în stare să priceapă nici croiala de papuc. BELDICEANU, P. 120. DLRLC
    • format_quote Cuculețule năuc, Cum n-am pușcă să te pușc. ȘEZ. I 46. DLRLC
    • format_quote O, mișelule, ticălosule și năucule! mai puțină pricepere decît tine n-are doară nici o gîscă. RETEGANUL, P. I 38. DLRLC
    • format_quote Năucii! le-am arătat eu cine-i mama-pădurii. ALECSANDRI, T. I 421. DLRLC
    • format_quote Năuca mea Făcînd mare foc A ars săul tot. MARIAN, S.45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.