17 definiții pentru nur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUR, nuri, s. m. (Pop.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

nur1 sm [At: IST. AM. 85r/6 / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: tc nur „strălucire, frumusețe”] (Pfm; mpl) 1 Calitate a unei femei sau a unei părți a ei de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălășenia, grația ei Si: (pop) nurețe, nuriță, vino-ncoace. 2 (Pgn) Aspect atrăgător al unei femei.

NUR, nuri, s. m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

NUR, nuri, s. m. (Mai ales la pl.) Calitatea unei persoane (în special a unei femei) de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; aspect atrăgător al unei femei; p. ext. atracție. Stăpînul meu sutașul se închină cu sănătate nurilor dumnitale. SADOVEANU, D. P. 50. Îngrijește-te mai bine de starea în care m-au adus nurii matale. ALECSANDRI, T. I 68. ◊ Fig. Și de-abia întîia oară dînsu-n lume se arată Blond și plin de «vino-ncoace» ca și-al dragostelor nur! MACEDONSKI, O. I 242.

NUR ~i m. mai ales la pl. Aspect atrăgător al unei femei. * Cu ~i cu deosebită putere de atracție. A face ~i a-și etala grațiile pentru a seduce pe cineva. /<turc. nur

nuri m. pl. 1. grații: vezi că avea nuri, avea pe vino ’ncoace ISP.; 2. fig. cu nuri, favorabil: soarta începe a fi cu nuri AL. [Turc. NUR, strălucire, frumusețe].

nurĭ m. pl. (turc. [d. ar.] nur, lumină, splendoare, frumuseță; ngr. núri, mină, spirit). Grație, farmec al uneĭ femeĭ. – La Pan și nurițe (p. rimă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nur (pop.) s. m., pl. nuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NURI s. pl. v. sex-appeal.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nur (núri), s. n. – Atracție, farmec. Tc. (arab.) nur „lumină” (Roesler 600; Loebel 70; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1580), cf. ngr. νούρι, alb. nur „strălucire”. Se folosește mai ales la pl.Der. nurliu, adj. (seducător, încîntător), din tc. nurli.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HULUN NUR (DALAINOR, HULUNCHI), lac sărat în NE Chinei, în Pod. Bagra, la 539 m alt.; c. 1,1 mii km2. Ad. max.: 9 m. În el se varsă râul Kerulen și de aici izv. râul Argun.

MAN LEBT NUR EINMAL IN DER WELT (germ.) trăiești numai o dată pe lume – Goethe, „Clavigo”, act. I, scena 1.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nuri s. m. pl. (pop.) calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul / grația ei; aspect atrăgător al unei femei; sex-appeal

Intrare: nur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nur
  • nurul
  • nuru‑
plural
  • nuri
  • nurii
genitiv-dativ singular
  • nur
  • nurului
plural
  • nuri
  • nurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nur

  • 1. popular Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sex-appeal diminutive: nuriță 3 exemple
    exemple
    • Stăpînul meu sutașul se închină cu sănătate nurilor dumnitale. SADOVEANU, D. P. 50.
      surse: DLRLC
    • Îngrijește-te mai bine de starea în care m-au adus nurii matale. ALECSANDRI, T. I 68.
      surse: DLRLC
    • figurat Și de-abia întîia oară dînsu-n lume se arată Blond și plin de «vino-ncoace» ca și-al dragostelor nur! MACEDONSKI, O. I 242.
      surse: DLRLC

etimologie: