7 definiții pentru nuriță
Explicative DEX
NURIȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță.
NURIȚĂ, nurițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui nur. – Nur + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
nuriță sf [At: GORJAN, H. IV, 214/5 / Pl: ~țe / E: nur + -iță] (Pop; mpl) Nur1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NURIȚE s. f. pl. (Învechit) Diminutiv al lui nur. Mai bine un dram de nurițe Decît un car de frumusețe. PANN, P. V. II 129. N-am mai văzut ca tine așa de frumoasă... nurițele ce ai nu se mai pot dovedi în toată lumea. GORJAN, H. IV 214.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nurĭ m. pl. (turc. [d. ar.] nur, lumină, splendoare, frumuseță; ngr. núri, mină, spirit). Grație, farmec al uneĭ femeĭ. – La Pan și nurițe (p. rimă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
nuriță (pop.) s. f., g.-d. art. nuriței; pl. nurițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nuriță (pop.) s. f., g.-d. art. nuriței; pl. nurițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nuriță s. f., g.-d. art. nuriței; pl. nurițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nuriță, nurițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui nur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai bine un dram de nurițe Decît un car de frumusețe. PANN, P. V. II 129. DLRLC
- N-am mai văzut ca tine așa de frumoasă... nurițele ce ai nu se mai pot dovedi în toată lumea. GORJAN, H. IV 214. DLRLC
-
etimologie:
- Nur + -iță. DEX '98 DEX '09