NUR, nuri, s. m. (Pop.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

nur¹ sm [At: IST. AM. 85^r/6 / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: tc nur „strălucire, frumusețe”] (Pfm; mpl) 1 Calitate a unei femei sau a unei părți a ei de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălășenia, grația ei Si: (pop) nurețe, nuriță, vino-ncoace. 2 (Pgn) Aspect atrăgător al unei femei.

NUR, nuri, s. m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

NUR, nuri, s. m. (Mai ales la pl.) Calitatea unei persoane (în special a unei femei) de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; aspect atrăgător al unei femei; p. ext. atracție. Stăpînul meu sutașul se închină cu sănătate nurilor dumnitale. SADOVEANU, D. P. 50. Îngrijește-te mai bine de starea în care m-au adus nurii matale. ALECSANDRI, T. I 68. ◊ Fig. Și de-abia întîia oară dînsu-n lume se arată Blond și plin de «vino-ncoace» ca și-al dragostelor nur! MACEDONSKI, O. I 242.

NUR ~i m. mai ales la pl. Aspect atrăgător al unei femei. * Cu ~i cu deosebită putere de atracție. A face ~i a-și etala grațiile pentru a seduce pe cineva. /<turc. nur

NURI sm. pl. Un anumit farmec, anumite însușiri, drăgălașii, gingășii, atracțiuni care fac, mai ales la o femeie, să fie seducătoare, să placă din cale afară, grații, lipiciu: Afrodita o împresură de ~ și de vino’ncoace (ISP.); desfăcîndu-i-se haina o leacă, lăsă să i se vadă și ~i picioarelor (ISP.); nici o femeie nu era în stare să se împotrivească nurilor săi ademenitori (GN.); cu ~, atrăgător, seducător [tc. nur].

nuri m. pl. 1. grații: vezi că avea nuri, avea pe vino ’ncoace ISP.; 2. fig. cu nuri, favorabil: soarta începe a fi cu nuri AL. [Turc. NUR, strălucire, frumusețe].

nurĭ m. pl. (turc. [d. ar.] nur, lumină, splendoare, frumuseță; ngr. núri, mină, spirit). Grație, farmec al uneĭ femeĭ. – La Pan și nurițe (p. rimă).

nur (pop.) s. m., (mai frecv.) pl. nuri

nur (pop.) s. m., pl. nuri

nur s. m., pl. nuri

nuri pl.

nur (nuri), s. n. – Atracție, farmec. Tc. (arab.) nur „lumină” (Roesler 600; Loebel 70; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1580), cf. ngr. νούρι, alb. nur „strălucire”. Se folosește mai ales la pl. – Der. nurliu, adj. (seducător, încîntător), din tc. nurli.

HULUN NUR (DALAINOR, HULUNCHI), lac sărat în NE Chinei, în Pod. Bagra, la 539 m alt.; c. 1,1 mii km². Ad. max.: 9 m. În el se varsă râul Kerulen și de aici izv. râul Argun.

MAN LEBT NUR EINMAL IN DER WELT (germ.) trăiești numai o dată pe lume – Goethe, „Clavigo”, act. I, scena 1.

nuri s. m. pl. (pop.) calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul / grația ei; aspect atrăgător al unei femei; sex-appeal

NURI s. pl. v. sex-appeal.

nuri s. pl. v. SEX-APPEL.

NUR² s. f. v. noră.

NUR¹ s.m. (Popular și familiar; mai ales la pl.) Calitatea unei persoane (mai ales a unei femei) sau, p. ext., a unei părți a ei de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; aspect atrăgător al unei femei, (popular) vino-ncoace; p. ext. atracție. Nurile feții lor sînt cu toată măsura. ist. am. 85^r/6. Dulceața chipului tău, nurul și smerenia mă făcură să te iubesc din ceasul în care te-am văzut. gorjan, h. ii, 190/11. Cu ochii înveninezi, Iar cu nurii înviezi. pann, e. i, 21/6, cf. v, 127/6, codru-drăgușanu, c. 87. Pe stăpînii ochi mă jur Rob să mor la al lor nur ! i. văcărescul, p. 533/3, cf. 15/1, 493/5. Sîntem cu ochi legați și robiți de nurul tău. conachi, p. 221, cf. 5, 100. Și eu n-aveam altă zestre decît un car de nuri. alecsandri, t. 573, cf. 1148, id. t. i, 68. Nici o femeie nu era în stare să se împotrivească nurilor săi ademenitori. gane, n. ii, 5. Lăsă să i se vază nurii picioarelor. ispirescu, u. 9, cf. 22, 71, 91. Vezi că nu era urîtă; avea nuri, avea pe vino-ncoace. id. l. 400. Și de-abia întîia oară, dînsu-n lume se arată, Blond și plin de „vino-ncoace” ca și-al dragostelor nur! macedonski, o. i. 242, cf. ollănescu, h. o. 132, chirițescu, gr. 252. A început niște povești... cu crîșmărițe pline de nuri și de iubire. galaction, o. 269. Of! Of! nurii mei au fost altădată, draga mea jupîniță, și acum nu mai sînt. sadoveanu, o. xiii, 601, cf. id. d. p. 50. O demoazelă cu nuri și cu picățele... se pițigăia ascuțit. c. petrescu, a. r. 8. Nurii moarte n-au nicicum. zanne, p. viii, 425. Nurii, floarea frumuseții. id. ib. Decît un car de. frumusețe, Mai bine un dram de nuri. id. ib. ii, 650. Tinerețele fără frumusețe, ca frumusețea fără nuri. id. ib. 770. Cele trecute la vîrstă, dar cu nuri, ca stafida cea uscată, dar plină de dulceață. id. ib. 804. – pl.: nuri și (rar, n.) nururi (iordan, l. r. a. 507), nuri. – Din tc. nur „strălucire, frumusețe”.