2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

norat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 103 / Pl: ~ați, ~e / V: noorat[1], (reg) nourat, nuorat / E: nora] (Pop) 1 Înnorat. 2 Ploios.

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: nouorat LauraGellner

ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [Var.: înnourá vb. I] – În + nor.

ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [Var.: înnourá vb. I] – În + nor.

ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourát, -ă adj.] – V. înnora.

ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori; noros. ♦ Fig. Trist, posomorât. [Var.: înnourát, -ă adj.] – V. înnora.

ÎNNOURÁ, vb. I v. înnora.

ÎNNOURÁ, vb. I v. înnora.

ÎNNOURÁT, -Ă adj. v. înnorat.

ÎNNOURÁT, -Ă adj. v. înnorat.

ÎNNOURÁT, -Ă adj. v. înnorat.

înnora [At: DOSOFTEI, V. S. 110 / V: ~oura / S și: înora / Pzi: 3 ~rează; (pop) ~oură / E: în- + nor] 1-2 vir A se ivi mulți nori pe cer. 3-4 vir (Pop; d. soare) A se întuneca din cauza norilor. 5-6 vtr (Fig) A (se) întrista.

înnorat, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. P. 393 / V: ~our~ / S și: îno~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnora] 1 (D. cer) Acoperit de nori. 2 (D. soare) Întunecat din cauza norilor. 3 (Fig) Trist.

nouorat[1], ~ă a vz norat

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: noorat LauraGellner

ÎNNORÁ, pers. 3 înnorează, vb. I. (Și în forma înnoura) 1. Intranz. și refl. impers. A se ivi mulți nori pe cer. Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244. Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19. S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371. ◊ (Cu exprimarea subiectului) Cerul s-a înnorat. ♦ (Despre lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27. Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313. ♦ Tranz. Fig. A întuneca (ca un nor). (Atestat în forma noura) Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16. 2. Tranz. Fig. A umple de mîhnire, de întristare. Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21. – Variante: înnourá, nourá vb. I.

ÎNNORÁT, -Ă, înnorați, -te, adj. (Și în forma înnourat; despre cer, p. ext. despre locuri) Acoperit, umbrit de nori; întunecat. Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130. Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. ♦ Fig. Posomorît, trist; întunecat. Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274. Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162. Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95. – Variante: înnourát, -ă, (regional) norát, -ă (HODOȘ, P. P. 68) adj.

NOURÁ vb. I. v. înnora.

A ÎNNORÁ pers. 3 ~eáză tranz. fig. A face să se înnoreze. /în + nor

A SE ÎNNORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A apărea nori pe cer. 2) (despre cer, vreme) A deveni mai întunecos (din cauza norilor); a se posomorî; a se mohorî. 3) fig. A deveni trist, amărât; a se întrista; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî. /în + nor

înnorà v. 1. a se acoperi cu nori, a se întuneca: cerul se înnorează; 2. fig. a se întrista. [Lat. INNUBILARE].

nourà v. a înnora: săgețile ușoare nourează mândrul soare AL.

arată toate definițiile

Intrare: norat
norat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nourat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nourat
  • nouratul
  • nouratu‑
  • noura
  • nourata
plural
  • nourați
  • nourații
  • nourate
  • nouratele
genitiv-dativ singular
  • nourat
  • nouratului
  • nourate
  • nouratei
plural
  • nourați
  • nouraților
  • nourate
  • nouratelor
vocativ singular
plural
Intrare: înnorat
înnorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratul
  • înnoratu‑
  • ‑nnoratul
  • ‑nnoratu‑
  • înnora
  • ‑nnora
  • înnorata
  • ‑nnorata
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnorații
  • ‑nnorații
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratele
  • ‑nnoratele
genitiv-dativ singular
  • înnorat
  • ‑nnorat
  • înnoratului
  • ‑nnoratului
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratei
  • ‑nnoratei
plural
  • înnorați
  • ‑nnorați
  • înnoraților
  • ‑nnoraților
  • înnorate
  • ‑nnorate
  • înnoratelor
  • ‑nnoratelor
vocativ singular
plural
înnourat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratul
  • înnouratu‑
  • ‑nnouratul
  • ‑nnouratu‑
  • înnoura
  • ‑nnoura
  • înnourata
  • ‑nnourata
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnourații
  • ‑nnourații
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratele
  • ‑nnouratele
genitiv-dativ singular
  • înnourat
  • ‑nnourat
  • înnouratului
  • ‑nnouratului
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratei
  • ‑nnouratei
plural
  • înnourați
  • ‑nnourați
  • înnouraților
  • ‑nnouraților
  • înnourate
  • ‑nnourate
  • înnouratelor
  • ‑nnouratelor
vocativ singular
plural
norat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norat
  • noratul
  • noratu‑
  • nora
  • norata
plural
  • norați
  • norații
  • norate
  • noratele
genitiv-dativ singular
  • norat
  • noratului
  • norate
  • noratei
plural
  • norați
  • noraților
  • norate
  • noratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnora înnorare înnorat înnoura înnourare înnourat norat noura

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal A se ivi (mulți) nori pe cer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: însenina 4 exemple
    exemple
    • Cînd intrarăm în sat, începuse să se înnoureze. SADOVEANU, O. VI 244.
      surse: DLRLC
    • Începu a se înnora. RETEGANUL, P. I 19.
      surse: DLRLC
    • S-a-nnorat de pe la miezul nopții și e întunerec adînc. CARAGIALE, O. I 371.
      surse: DLRLC
    • Cerul s-a înnorat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. popular (Despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nu știu luna a-nnourat Ori puica s-au supărat? SEVASTOS, C. 27.
        surse: DLRLC
      • Iar de dreaptă ce era, Soarele se-nnoura. ALECSANDRI, P. P. 313.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A întuneca (ca un nor).
      surse: DLRLC sinonime: întuneca un exemplu
      exemple
      • Săgețile ușoare Nourează mîndrul soare. ALECSANDRI, P. II 16.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întrista, a (se) posomorî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni posomorî întrista un exemplu
    exemple
    • Aceea care trista-mi viață-nnourează E un secret ce zace în inimă-mi ascuns. NEGRUZZI, S. II 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + nor
    surse: DEX '09 DEX '98

înnorat înnourat norat

  • 1. (Despre cer) Acoperit, umbrit de nori.
    exemple
    • Afară-i vînt și e-nnorat, Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193.
      surse: DLRLC
    • Poienile înnorate... ale Scoției. ODOBESCU, S. III 130.
      surse: DLRLC
    • Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Ți-este mintea înnorată sub a vîrstei diademă. MACEDONSKI, O. I 274.
        surse: DLRLC
      • Moțoc șeade pe gînduri cu fața-nnourată? ALECSANDRI, T. II 162.
        surse: DLRLC
      • Umbla-ntunecată și tot înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată. PANN, P. V. II 95.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înnora
    surse: DEX '09 DEX '98