8 definiții pentru norat
Explicative DEX
norat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 103 / Pl: ~ați, ~e / V: noorat[1], (reg) nourat, nuorat / E: nora] (Pop) 1 Înnorat. 2 Ploios.
- Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: nouorat — LauraGellner
nouorat[1], ~ă a vz norat
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: noorat — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nourat, ~ă a vz norat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nuorat, ~ă a vz norat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nourat a. înnorat: cu fața nourată AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nourát, -ă adj. Est. Nouros.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
norát, -ă, norați, -te, adj. Înnorat, noros. – Din nora, cf. înnorat.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tezaur
NORAT, -Ă adj. (Popular) înnorat, noros; p. ext. ploios. După zi norată, După vînt cu ploi, negură cu ceață, Soare mai frumos strălucind s-arată! budai-deleanu, t. v. 103, cf. lb. Dragu mi-i cerul norat Și voinicul nensurat. hodoș, p. p. 127. Cer nuorat. alr i 1 234/273, cf. 1 234/9, 24, 26, 35, 63, 100, 251, 283, 295, 343, 363, 370, 385, 618, 675, alr sn iii h 786, a ix 1. ◊ Fig. Cu fața nourată. alecsandri, ap. șăineanu, d. u. – pl.: norați, -te. – Și: nourăt, -ă, (regional) nouorat, -ă (alr i 1 234/1), nuorat, -ă adj. – v. nora.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de praluca
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||