2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

nesocotire sf [At: CORESI, EV. 399 / Pl: ~ri / E: nesocoti] 1-3 (Înv) Nesocotință (1-3). 4 Desconsiderare. 5 Ignorare. 6 Încălcare a unei dispoziții, legi etc. 7 (Pex) Stare a unui om lipsit de judecată.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. Nesocotirea unei dispoziții.

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

nesocoti vt [At: (a. 1689) GCR I, 285/2 / Pzi: ~tesc / E: ne- + socoti] 1 A nu prețui la valoarea cuvenită Si: a desconsidera, (nob) a nerecunoaște. 2 A nu ține seama de... Si: a ignora, a neglija. 3 (Spc) A încălca o lege, o dispoziție.

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti.

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu ține seamă de..., a trece peste...; p. ext. a disprețui, a desconsidera, a ignora. Viață și domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc. BOLINTINEANU, O. 46. Nu nesocoti cuvintele mele. ALECSANDRI, T. 1434.

A NESOCOTÍ ~ésc tranz. (păreri, spuse, dispoziții, legi etc.) A trece în mod intenționat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti

nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile.

nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii

nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nesocoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESOCOTÍRE s. 1. v. ignorare. 2. v. disprețuire. 3. v. încălcare.

NESOCOTIRE s. 1. ignorare, neglijare, omitere. (~ unor aspecte importante.) 2. desconsiderare, disprețuire. (~ colegilor.) 3. călcare, încălcare, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înțelegeri.)

NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. disprețui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca.

NESOCOTI vb. 1. a ignora, a neglija, a omite. (N-a ~ nimic din ce i-ar face plăcere.) 2. a desconsidera, a disprețui, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îi ~?) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a încălca, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (A ~ legea.) 4. a încălca, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

Intrare: nesocotire
nesocotire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesocotire
  • nesocotirea
plural
  • nesocotiri
  • nesocotirile
genitiv-dativ singular
  • nesocotiri
  • nesocotirii
plural
  • nesocotiri
  • nesocotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nesocoti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nesocoti
  • nesocotire
  • nesocotit
  • nesocotitu‑
  • nesocotind
  • nesocotindu‑
singular plural
  • nesocotește
  • nesocotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nesocotesc
(să)
  • nesocotesc
  • nesocoteam
  • nesocotii
  • nesocotisem
a II-a (tu)
  • nesocotești
(să)
  • nesocotești
  • nesocoteai
  • nesocotiși
  • nesocotiseși
a III-a (el, ea)
  • nesocotește
(să)
  • nesocotească
  • nesocotea
  • nesocoti
  • nesocotise
plural I (noi)
  • nesocotim
(să)
  • nesocotim
  • nesocoteam
  • nesocotirăm
  • nesocotiserăm
  • nesocotisem
a II-a (voi)
  • nesocotiți
(să)
  • nesocotiți
  • nesocoteați
  • nesocotirăți
  • nesocotiserăți
  • nesocotiseți
a III-a (ei, ele)
  • nesocotesc
(să)
  • nesocotească
  • nesocoteau
  • nesocoti
  • nesocotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesocotire

etimologie:

  • vezi nesocoti
    surse: DEX '98 DEX '09

nesocoti

etimologie:

  • Prefix ne- + socoti.
    surse: DEX '09