7 definiții pentru nesocotire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

nesocotire sf [At: CORESI, EV. 399 / Pl: ~ri / E: nesocoti] 1-3 (Înv) Nesocotință (1-3). 4 Desconsiderare. 5 Ignorare. 6 Încălcare a unei dispoziții, legi etc. 7 (Pex) Stare a unui om lipsit de judecată.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. Nesocotirea unei dispoziții.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii

nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESOCOTÍRE s. 1. v. ignorare. 2. v. disprețuire. 3. v. încălcare.

NESOCOTIRE s. 1. ignorare, neglijare, omitere. (~ unor aspecte importante.) 2. desconsiderare, disprețuire. (~ colegilor.) 3. călcare, încălcare, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înțelegeri.)

Intrare: nesocotire
nesocotire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesocotire
  • nesocotirea
plural
  • nesocotiri
  • nesocotirile
genitiv-dativ singular
  • nesocotiri
  • nesocotirii
plural
  • nesocotiri
  • nesocotirilor
vocativ singular
plural

nesocotire

etimologie:

  • vezi nesocoti
    surse: DEX '98 DEX '09