9 definiții pentru desconsiderare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCONSIDERARE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.
DESCONSIDERARE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
desconsiderare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: desconsidera] Lipsă de considerație, de stimă față de cineva Si: desconsiderat1, desconsiderație Cf dispreț, discreditare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCONSIDERARE s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de interes, nebăgare în seamă, dispreț. O privesc cu o prefăcută desconsiderare. CAMIL PETRESCU, U. N. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCONSIDERARE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă; desconsiderație. [< desconsidera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCONSIDERARE s. 1. v. disprețuire. 2. v. dispreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCONSIDERARE s. 1. disprețuire, nesocotire. (~ colegilor.) 2. desconsiderație, dispreț, (înv.) defăimare. (Ce înseamnă această ~ a lor?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
desconsiderare, desconsiderărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; lipsă de interes, nebăgare în seamă. DEX '09 DLRLC DNsinonime: defăimare discreditare dispreț disprețuire nesocotire
- O privesc cu o prefăcută desconsiderare. CAMIL PETRESCU, U. N. 84. DLRLC
-
etimologie:
- desconsidera DEX '09 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.