8 definiții pentru desconsiderare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.

desconsiderare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: desconsidera] Lipsă de considerație, de stimă față de cineva Si: desconsiderat1, desconsiderație Cf dispreț, discreditare.

DESCONSIDERÁRE s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de interes, nebăgare în seamă, dispreț. O privesc cu o prefăcută desconsiderare. CAMIL PETRESCU, U. N. 84.

DESCONSIDERÁRE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă; desconsiderație. [< desconsidera].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderắrii; pl. desconsiderắri

desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCONSIDERÁRE s. 1. v. disprețuire. 2. v. dispreț.

DESCONSIDERARE s. 1. disprețuire, nesocotire. (~ colegilor.) 2. desconsiderație, dispreț, (înv.) defăimare. (Ce înseamnă această ~ a lor?)

Intrare: desconsiderare
desconsiderare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desconsiderare
  • desconsiderarea
plural
  • desconsiderări
  • desconsiderările
genitiv-dativ singular
  • desconsiderări
  • desconsiderării
plural
  • desconsiderări
  • desconsiderărilor
vocativ singular
plural

desconsiderare

etimologie:

  • vezi desconsidera
    surse: DEX '09 DN