NEPREGETAT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Pref. ne- + pregetat.

nepregetat, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 12/14 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + pregetat] (Înv) 1 (D. oameni) Care nu ezită să facă ceva. 2 (Pex; d. oameni) Harnic. 3 (D. oameni) Pripit. 4 (D. acțiuni) Care nu încetează Si: continuu, neîntrerupt, susținut. 5 Perseverent. 6 Fără rezerve.

NEPREGETAT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregetă să facă ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre acțiuni) Neîntrerupt, continuu, susținut; perseverent; p. ext. neprecupețit. – Ne- + pregetat.

NEPREGETAT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Învechit) 1. (Despre oameni) Harnic, neobosit, fără preget; iute. În precuvîntarea sa... vom vedea... pe bărbatul nepregetat suferind cu greu silita sa nelucrare. ODOBESCU, S. I 311. 2. (Despre acțiuni) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, fără preget, neobosit. Printr-o stăruință nepregetată, printr-o muncă continuă a ajuns omul a-și clădi casă pe seama sa. ODOBESCU, S. III 325.

NEPREGETAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (despre activități) Care se desfășoară fără întreruperi; neîntrerupt; neîncetat; necontenit; continuu. /ne- + pregetat

nepregetat a. asiduu. ║ adv. fără preget.

nepregetát, -ă adj. Fără preget. Adv. A porni nepregetat.

nepregetat (înv.) (desp. ne-pre-) adj. m., pl. nepregetați; f. nepregetată, pl. nepregetate

nepregetat (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. nepregetați; f. nepregetată, pl. nepregetate

nepregetat adj. m. (sil. -pre-), pl. nepregetați; f. sg. nepregetată, pl. nepregetate

NEPREGETAT adj. v. activ, continuu, harnic, muncitor, neîntrerupt, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, statornic, susținut, vrednic, zelos.

nepregetat adj. v. ACTIV. CONTINUU. HARNIC. MUNCITOR. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. STATORNIC. SUSȚINUT. VREDNIC. ZELOS.