NEPREGETAT, -Ă, nepregetați, -te, adj. (Învechit) 1. (Despre oameni) Harnic, neobosit, fără preget; iute. În precuvîntarea sa... vom vedea... pe bărbatul nepregetat suferind cu greu silita sa nelucrare. ODOBESCU, S. I 311. 2. (Despre acțiuni) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, fără preget, neobosit. Printr-o stăruință nepregetată, printr-o muncă continuă a ajuns omul a-și clădi casă pe seama sa. ODOBESCU, S. III 325.