2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

neofit sm [At: GTN (1836), 86 bis 1/1 / P: ne-o~ / Pl: ~iți / E: fr néophyte] 1 Persoană convertită de curând la o altă credință, de obicei la creștinism. 2 (Pex) Persoană care aderă de curând la o cauză, care a intrat de curând într-o colectivitate, grupare etc., nefiind încă inițiată deplin Vz începător.

NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curînd o religie (abandonînd credința veche); p. ext. persoană intrată de curînd într-o grupare, o societate, o asociație etc. și încă neinițiată. Aceasta le-a dovedit el atunci cu toată înfocarea de neofit și poate cu o... pripită confuzie a textelor. C. PETRESCU, A. 318. Numele neofiților sau noilor botezați. ODOBESCU, S. I 452.

NEOFÍT, -Ă s.m. și f. Persoană recent convertită la o religie; (p. ext.) proaspăt aderent la o grupare, la o societate etc. [< fr. néophyte, cf. lat. neophytus, gr. neophytos].

NEOFÍT, -Ă s. m. f. cel convertit recent la o religie; (p.ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid. etc.; începător. (< fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)

NEOFÍT ~ți m. 1) Persoană care a trecut de curând la o altă credință; prozelit. 2) Adept nou și înflăcărat al unei doctrine sau concepții; prozelit. [Sil. ne-o-] /<fr. néophyte

* neofít, -ă adj. (vfr. neóphytos, d. néos, noŭ, și phýo, mă nasc; lat. néophytus, it. neófito. V. zoo-fit). Convertit de curînd. Și neofít (după fr. néophyte). V. proselit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neofít (ne-o-) s. m., pl. neofíți

neofít s. m. (sil. ne-o-), pl. neofíți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEOFÍT s. v. debutant, începător.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEOFIT (1787-1850, n. București), mitropolit al Țării Românești (1840-1849). Preocupat de probleme școlare, a înființat mai multe seminarii teologice. Ca președinte al Guvernului Provizoriu din 1848 a promovat o politică conservatoare, urmărind o înțelegere cu puterea suzerană.

NEOFIT, gr. νεόφυτος „convertit nou” 1. – paharnic (Sur XVI). 2. Nofit neg. (16 A IV 134). 3. Nofit = Nohit, mold.; Nohit (Teci; Isp IV1; 17 A II 119; RI XI 207). 4. Cu afer.: Fitești t., mold. (Sd VII 238).

Intrare: neofit
  • silabație: ne-o-fit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neofit
  • neofitul
  • neofitu‑
plural
  • neofiți
  • neofiții
genitiv-dativ singular
  • neofit
  • neofitului
plural
  • neofiți
  • neofiților
vocativ singular
  • neofitule
  • neofite
plural
  • neofiților
Intrare: Neofit
Neofit nume propriu
nume propriu (I3)
  • Neofit
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neofit, -ă neofită

  • 1. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: prozelit attach_file un exemplu
    exemple
    • Numele neofiților sau noilor botezați. ODOBESCU, S. I 452.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: debutant, -ă începător, -oare (persoană) attach_file un exemplu
      exemple
      • Aceasta le-a dovedit el atunci cu toată înfocarea de neofit și poate cu o... pripită confuzie a textelor. C. PETRESCU, A. 318.
        surse: DLRLC

etimologie: