*NEOFIT sm. 1 ⛪ Om de curînd convertit (la creștinism), de curînd trecut la altă credință ¶ 2 Pr. ext. Persoană care aderă de curînd la o cauză, care s’a incorporat de curînd într’o colectivitate [fr. néophyte].

NEOFIT (1787-1850, n. București), mitropolit al Țării Românești (1840-1849). Preocupat de probleme școlare, a înființat mai multe seminarii teologice. Ca președinte al Guvernului Provizoriu din 1848 a promovat o politică conservatoare, urmărind o înțelegere cu puterea suzerană.

NEOFIT, gr. νεόφυτος „convertit nou” 1. – paharnic (Sur XVI). 2. Nofit neg. (16 A IV 134). 3. Nofit = Nohit, mold.; Nohit (Teci; Isp IV¹; 17 A II 119; RI XI 207). 4. Cu afer.: Fitești t., mold. (Sd VII 238).